PetMart Blog

Pisica ta a început să refuze mâncarea sau mănâncă mult mai puțin decât de obicei? Pentru orice iubitor de feline, lipsa apetitului poate fi un motiv de îngrijorare, mai ales atunci când pisica este de obicei pofticioasă sau are un program alimentar constant. Refuzul hranei nu este doar o simplă toană. De multe ori acesta poate semnala fie o problemă de sănătate, fie o situație de stres sau chiar o nemulțumire față de tipul de hrană oferit.

În acest articol vom răspunde la întrebarea „de ce pisica nu mănâncă?” analizând cauzele frecvente și explicând cum îți poți ajuta prietenul felin să-și recapete pofta de mâncare. De la afecțiuni medicale și schimbări în mediul înconjurător, până la soluții practice și produse recomandate, vei găsi mai jos toate informațiile de care ai nevoie pentru a lua cele mai bune decizii pentru sănătatea și bunăstarea pisicii tale.

De ce pisica nu mănâncă. Când devine o problemă

Pisicile sunt, prin natura lor, animale selective și uneori pot refuza mâncarea din motive aparent banale: poate nu le place textura, gustul, forma castronului sau locul unde este așezat bolul. Totuși, atunci când lipsa apetitului durează mai mult de 24–48 de ore, situația devine serioasă și necesită atenție. Organismul pisicii este sensibil, iar perioadele prelungite fără hrană pot duce la complicații grave, cum ar fi lipidoza hepatică (o afecțiune periculoasă a ficatului).

De aceea, este important să observi comportamentul pisicii și să te întrebi: refuză mâncarea ocazional, dar rămâne activă și jucăușă, sau prezintă și alte semne precum letargie, vomă, diaree, respirație greoaie ori pierdere în greutate? În primul caz, poate fi vorba de o mică toană sau de un disconfort trecător. În al doilea, este recomandat să consulți cât mai repede un medic veterinar.

Cauze posibile pentru lipsa apetitului la pisici

Atunci când o pisică refuză hrana, motivele pot fi diverse de la afecțiuni medicale până la factori emoționali sau de mediu. În cabinetele veterinare, acestea sunt printre cele mai frecvent întâlnite cauze pentru lipsa poftei de mâncare la pisici. Este important să le cunoști pentru a înțelege când situația poate fi gestionată acasă și când este necesar să apelezi la ajutorul unui specialist.

Probleme de sănătate – de la boli digestive la afecțiuni dentare și respiratorii

Una dintre primele explicații pentru care pisica nu mănâncă poate fi o problemă medicală. Afecțiunile sistemului digestiv (gastroenterite, inflamații intestinale, hepatice sau ale pancreasului) afectează apetitul și pot fi însoțite de vărsături, diaree sau scădere în greutate.

La fel de frecvente sunt și problemele dentare. Tartrul, gingivita, stomatita sau dinții afectați de carii ori fracturi fac ca hrănirea să devină dureroasă, iar pisica va evita bolul de mâncare. Un indiciu tipic este atunci când felina se apropie de hrană, pare interesată, dar se retrage rapid sau mestecatul este deficitar.

De asemenea, pisicile se orientează foarte mult după miros atunci când aleg să mănânce. Dacă acesta este afectat de o problemă respiratorie (rinită, viroze, infecții ale căilor respiratorii superioare), pofta de mâncare scade semnificativ. O pisică răcită sau congestivă poate părea dezinteresată de hrană nu pentru că nu îi este foame, ci pentru că pur și simplu nu îi mai simte mirosul.

Ignorarea acestor semne poate duce la agravarea bolii. De aceea, dacă refuzul hranei persistă mai mult de 24–48 de ore sau este asociat cu simptome precum letargie, halitoză (respirație urât mirositoare), respirație dificilă, salivație excesivă ori schimbări de comportament, vizita la medicul veterinar nu trebuie amânată.

Stresul și schimbările în mediu – mutări, zgomote, animale noi

Pisicile sunt animale de rutină și se simt în siguranță atunci când mediul lor rămâne stabil și previzibil. Orice schimbare bruscă poate declanșa stres și anxietate, iar un simptom frecvent al acestor stări este refuzul hranei.

Mutarea într-o locuință nouă, apariția unui nou membru în familie (om sau animal), zgomotele puternice (renovări, petarde, electrocasnice) sau chiar schimbarea locului unde este așezat bolul pot perturba obiceiurile zilnice ale pisicii. Unele feline reacționează retrăgându-se și refuzând mâncarea, chiar dacă anterior erau pofticioase.

De multe ori, lipsa apetitului cauzată de stres este temporară și se ameliorează pe măsură ce pisica se obișnuiește cu noua situație. Totuși, dacă perioada de refuz se prelungește sau este însoțită de alte semne de anxietate (agitație, ascundere excesivă, vocalizări frecvente), este bine să consulți medicul veterinar sau să iei în considerare produse menite să reducă stresul felinelor (difuzoare cu feromoni, suplimente calmante).

Gama de produse Feliway este bazate pe analogi ai feromonilor felini, menite să transmită pisicii o stare de siguranță și liniște în mediul în care trăiește. Acestea se găsesc sub formă de difuzor pentru priză (ideal pentru locuințe), spray (util pentru transport sau spații noi) și, mai recent, chiar sub formă de comprimate, ușor de administrat în perioade stresante.

Hrana nepotrivită sau schimbată brusc

Pisicile sunt animale sensibile și selective atunci când vine vorba de alimentație. O schimbare bruscă a hranei fie că vorbim de trecerea de la un brand la altul, de la hrană umedă la uscată sau de introducerea unei rețete noi, poate duce la refuzul mâncării. Felinele au nevoie de timp pentru a se adapta la gust, textură și miros, iar dacă schimbarea este prea rapidă, pot reacționa negativ.

De asemenea, hrana nepotrivită ca formulă sau calitate poate provoca disconfort digestiv (balonare, diaree, vărsături), iar pisica va asocia experiența negativă cu bolul de mâncare. Acest lucru se întâmplă mai ales la pisicile cu sensibilități digestive sau intoleranțe alimentare.

Pentru a evita astfel de probleme, orice schimbare de hrană trebuie făcută treptat, pe parcursul a 7–10 zile. Amestecă porții mici din hrana nouă cu cea veche, crescând progresiv proporția. Astfel, pisica are timp să se obișnuiască, iar riscul de tulburări digestive este mult redus.

Paraziți interni sau alte probleme digestive

O altă cauză des întâlnită pentru lipsa apetitului la pisici o reprezintă paraziții interni. Chiar și pisicile de apartament pot fi expuse riscului de infestare, fie prin contact indirect cu ouăle paraziților aduse pe încălțăminte, fie prin consumul de carne crudă sau gătită insuficient. Viermii intestinali, giardia sau coccidioza pot provoca pierderea poftei de mâncare, diaree, balonare, scădere în greutate și blană ternă.

Deparazitarea internă la pisici este recomandată o dată la 3 luni, ca măsură de prevenție împotriva paraziților intestinali. Pentru o monitorizare completă a stării de sănătate, este util ca o dată pe an, în cadrul analizelor periodice, să se efectueze și un examen coproparazitologic. Dacă rezultatul indică prezența paraziților, tratamentul trebuie adaptat pentru a elimina speciile identificate.

Pe site-ul nostru găsești o gamă variată de produse pentru deparazitarea internă a pisicilor, astfel încât să alegi soluția potrivită în funcție de recomandarea medicului veterinar.

Pe lângă paraziți, și alte probleme digestive pot afecta apetitul. Ghemotoacele de blană (trichobezoari), inflamațiile stomacului sau intestinelor, intoleranțele alimentare ori ingerarea de obiecte străine (fir de ață, bucăți de plastic) pot provoca disconfort și refuzul hranei.

Pentru a preveni formarea tichobrezoarelor, există paste speciale cu malt, care ajută la eliminarea firelor de blană pe cale naturală. Administrate regulat, acestea contribuie la o digestie sănătoasă și la o pisică mai fericită.

Probleme de comportament sau mofturi alimentare

Nu de puține ori, lipsa apetitului la pisici nu are o cauză medicală, ci ține de comportament sau… mofturi. Felinele pot deveni selective dacă primesc frecvent gustări între mese, dacă hrana nu este suficient de proaspătă sau dacă bolul nu este curățat regulat. În aceste situații, ele pot refuza hrana obișnuită și așteaptă alternative mai atractive.

Un alt aspect mai puțin cunoscut este „whiskers fatigue” – oboseala mustăților. Mustățile pisicii sunt extrem de sensibile și funcționează ca niște senzori. Atunci când trebuie să mănânce dintr-un bol adânc sau îngust, mustățile ating constant marginile, ceea ce le poate provoca disconfort sau chiar durere ușoară. În astfel de cazuri, pisica poate refuza să mănânce, nu pentru că nu îi place hrana, ci pentru că actul de a mânca devine neplăcut. Soluția este simplă: folosirea unor boluri late și puțin adânci, special concepute pentru pisici.

De asemenea, pisicile pot dezvolta preferințe clare pentru anumite texturi sau arome (hrană uscată vs. umedă, pește vs. pui etc.). În astfel de cazuri, răbdarea și experimentarea graduală cu diverse tipuri de hrană te pot ajuta să descoperi ce îi place cel mai mult.

Soluții practice pentru a stimula pofta de mâncare la pisici

Încălzirea hranei sau schimbarea texturii (uscată vs. umedă)

Pisicile sunt foarte atente la miros și textură atunci când vine vorba de hrană. Încălzirea ușoară a hranei umede (10 – 15 secunde la microunde) poate intensifica aroma și o face mai atractivă pentru feline. De asemenea, merită încercate diferite texturi. Unele pisici preferă consistența fină de pate, altele savurează bucățelele în sos, în jeleu sau în suc propriu. Oferind mai multe variante, vei descoperi ce tip de hrană îi place cel mai mult pisicii tale.

Hrana uscată poate fi alternată cu cea umedă sau chiar hidratată ușor cu apă caldă pentru a o face mai apetisantă și mai ușor de mestecat.

Crearea unui mediu liniștit și sigur în jurul locului de masă

Un factor important pentru stimularea apetitului este mediul în care pisica mănâncă. Zgomotele, mișcările bruște sau prezența altor animale pot descuraja pisica să se apropie de bol. Alege un colț liniștit al casei pentru hrănire și menține o rutină zilnică.

De asemenea, contează și accesoriile folosite. Bolurile late și puțin adânci, din materiale de calitate (ceramică, inox), previn „whiskers fatigue” și fac hrănirea mai confortabilă. Un preșuleț special sub bol ajută la delimitarea zonei de masă și menține spațiul curat.

Produse utile de pe Petmart pentru pisici cu apetit scăzut

• Vitaminele din complexul B (în special B1, B6 și B12).
• Vitamina B-complex în pastă sau lichid: poate fi adăugată în hrană și are și un gust plăcut pentru multe pisici.
• Acizi grași omega-3 (ulei de pește purificat): nu sunt vitamine, dar îmbunătățesc palatabilitatea hranei și susțin imunitatea și apetitul.
• Taurina (aminoacid esențial pentru pisici): deficiența poate duce la inapetență și probleme cardiace/oculare.
• Suplimente cu malț și vitamine: unele paste pentru blană și digestie conțin vitamine și stimulează pisicile să mănânce datorită gustului atractiv.

Lipsa poftei de mâncare la pisici nu trebuie ignorată. De multe ori poate fi doar un episod trecător sau un mic moft, dar în anumite situații poate semnala o problemă de sănătate care necesită atenția medicului veterinar. Observarea atentă a comportamentului pisicii, menținerea unei rutine alimentare și alegerea unor produse potrivite joacă un rol esențial în bunăstarea ei.

Pisicile sunt mici exploratoare curioase, mereu gata să descopere colțuri noi din casă sau din grădină. Chiar și cele mai îngrijite pisici pot fi expuse paraziților interni și externi, precum purici, căpușe sau viermi intestinali. Deparazitarea pisicii, făcută la intervale regulate, este esențială pentru a-i proteja sănătatea și a preveni afecțiuni care îi pot afecta energia și pofta de joacă. În acest articol îți explicăm la cât timp trebuie să faci deparazitarea la pisici, de ce este importantă, care sunt principalele metode recomandate de medicii veterinari și cum să alegi produsele potrivite pentru prietena ta felină.

Ce este deparazitarea și de ce este importantă pentru sănătatea pisicii

Deparazitarea este procesul prin care se elimină sau se previn infestările cu paraziți interni și externi la pisici. Acești paraziți pot provoca disconfort, boli și, în unele cazuri, pot pune în pericol viața animalului. Chiar dacă pisica ta trăiește doar în casă, riscul nu este zero deoarece paraziții pot fi aduși pe haine, încălțăminte sau alti vectori (ex. animale care au acces la exterior).
O schemă corectă de deparazitare asigură o pisică sănătoasă, cu energie și poftă de joacă, și te ajută să previi probleme serioase de sănătate, atât pentru ea, cât și pentru întreaga familie.

Diferența dintre deparazitarea internă și cea externă

• Deparazitarea internă vizează eliminarea paraziților care trăiesc în interiorul organismului, cum ar fi viermii intestinali, giardia sau protozoarele. Aceștia se pot instala în stomac și intestin, afectând digestia și absorbția nutrienților.
• Deparazitarea externă combate paraziții care se prind de piele și blană – cei mai comuni sunt puricii, căpușele și păduchii. Pe lângă disconfortul produs prin mâncărimi, acești paraziți pot transmite boli grave.

Cum afectează paraziții sănătatea pisicii și a omului

Paraziții interni pot provoca diaree, vărsături, scădere în greutate, anemie și un aspect tern al blănii. În cazul infestărilor masive, viața pisicii poate fi pusă în pericol. Paraziții externi nu doar că irită pielea, dar pot transmite bacterii, virusuri sau alți paraziți interni.

La oameni, anumite tipuri de paraziți proveniți de la pisici pot provoca afecțiuni digestive, cutanate sau chiar probleme oculare și neurologice, mai ales la copii și persoane cu imunitate scăzută.

Transmiterea paraziților de la pisici la oameni

Riscul de transmitere a paraziților de la pisici la oameni există și poartă numele de zoonoză. Infecțiile pot apărea prin contact direct cu blana sau fecalele pisicii, prin mușcături de purici sau căpușe ori prin atingerea obiectelor contaminate (litiera, pături, perne).
Copiii mici și femeile însărcinate trebuie să fie deosebit de atenți, deoarece unele boli parazitare pot avea consecințe grave. De aceea, deparazitarea regulată este o măsură esențială nu doar pentru sănătatea pisicii, ci și pentru siguranța familiei.

La cât timp se face deparazitarea la pisici

Frecvența deparazitării la pisici depinde de vârsta lor, stilul de viață și de recomandările medicului veterinar. Respectarea unei scheme corecte este importantă pentru a preveni infestările și a menține pisica sănătoasă pe termen lung.

Schema recomandată pentru pui de pisică (0–6 luni)

• Deparazitarea internă începe de la vârsta de 5–6 săptămâni și se repetă după 2 săptămâni pentru a elimina atât forma adultă a paraziților cât și ouăle.
• Deparazitarea externă (împotriva puricilor și căpușelor) se poate începe în jurul vârstei de 8-12 săptămâni, în funcție de produs și recomandarea veterinarului.

Această schemă ajută la eliminarea paraziților deja existenți și previne reinfestarea în perioada de creștere, când imunitatea este mai fragilă.

Cât de des se face deparazitarea la pisicile adulte

• Deparazitarea internă se recomandă o dată la 3–6 luni, în funcție de riscul de expunere. Desigur, este indicat ca un examen coproparazitologic să fie realizat cel puțin o dată pe an.
• Deparazitarea externă se face lunar, mai ales în sezonul cald, când apariția puricilor și căpușelor este mai frecventă.

Frecvența ideală pentru pisici de apartament vs. pisici care ies afară

• Pisicile de apartament au un risc mai mic, dar nu zero. Este suficientă deparazitarea internă la 3-6 luni și externă la 1–2 luni sau conform sezonului. Paraziții pot fi aduși pe încălțăminte, haine sau prin alte animale.
• Pisicile care ies afară sunt expuse permanent, deci se recomandă deparazitarea internă la 3 luni și externă lunar, pe tot parcursul anului.

O schemă adaptată stilului de viață al pisicii tale, stabilită împreună cu medicul veterinar, este cea mai sigură metodă de prevenție.

Principalele metode de deparazitare la pisici

Pe piață există mai multe soluții antiparazitare pentru pisici, în funcție de nevoile pisicii tale și tipul de paraziți pe care vrei să îi combați, iată câteva soluții care te pot ajuta:

Comprimatele antiparazitare

Comprimatele antiparazitare sunt folosite în special pentru deparazitarea internă, împotriva viermilor intestinali. Se administrează în funcție de greutatea și vârsta pisicii și sunt recomandate atunci când există suspiciune de infestare sau ca măsură de prevenție periodică. Administrarea corectă și doza potrivită trebuie stabilite de medicul veterinar.

Drontal cat – este un comprimat antiparazitar intern pentru pisici, eficient împotriva viermilor intestinali. Se administrează ușor, în doză adaptată greutății, fiind recomandat de medicii veterinari pentru tratament și prevenție.

Dehinel cat – comprimate filmate pentru pisici in vederea tratamentul infestatiilor mixte cu ascarizi, nematode si cestode.

Milbemax cat – este indicat pentru în tratamentul infecțiilor mixte provocate de cestode și nematode imature și adulte. Produsul poate fi folosit de asemenea în profilaxia filariozei cardiace (Dirofilaria immitis).

Cestal cat – este un antihelmintic cu spectru larg pentru tratarea si controlul tuturor cestodelor comune si infectiilor date de nematode la pisici si puii de pisica.

Pentru felinele care pot avea sensibilitate la substanțele aplicate topic (deparazitare externă), există pe piață comprimate cu același rol.

AdTab cat – deparazitare externă sub formă de comprimat, are efect de eliminare imediată și persistentă până la o lună împotriva puricilor și a căpușelor.

Pipetele spot-on

Pipetele spot-on sunt una dintre cele mai simple și eficiente metode de a combate paraziții externi, precum puricii și căpușele. Se aplică direct pe pielea pisicii, de obicei între omoplați, unde nu poate linge produsul.
Efectul unei pipete durează, în general, aproximativ 4 săptămâni.

Frontline Spot-On pentru pisici – conține fipronil ca substanță activă. Oferă protecție împotriva puricilor, căpușelor și păduchilor. Acționează prin contact, omorând paraziții aflați pe piele și blană.

Frontline Combo pentru pisici – conține fipronil + (S)-metopren. Protejează împotriva puricilor, căpușelor și păduchilor, dar are și efect ovicid și larvic. Pe lângă uciderea paraziților adulți, blochează dezvoltarea ouălor și larvelor de purici din mediul în care trăiește pisica. Este recomandat mai ales dacă pisica are acces afară sau dacă în casă există infestări repetate cu purici.

Fypryst si Fypryst combo cat – acționează asemănător cu Frontline si Frontline combo.

Vectra Felis –  este o pipetă antiparazitară spot-on pentru pisici, eficientă împotriva puricilor adulți, ouălor și larvelor. Oferă protecție timp de o lună, prevenind reinfestările prin întreruperea ciclului de viață al puricilor

Effipro Duo Cat – produs antiparazitar pentru pisici, de uz extern ce contine fipronil, si este foarte eficient in tratarea infestatiilor cu purici si capuse, pentru o perioada de 4 saptamani dupa o singura administrare.

Duoflect – elimină puricii și căpușele adulte și, în același timp, blochează dezvoltarea ouălor și larvelor, prevenind reinfestările. Oferă protecție de până la 5 săptămâni împotriva puricilor și aproximativ 2–3 săptămâni împotriva căpușelor.

Bravecto spot-on cat – este o pipetă antiparazitară cu aplicare externă, eficientă împotriva puricilor și căpușelor. O singură doză oferă protecție de până la 12 săptămâni, ceea ce înseamnă mai puține aplicări pe an și confort sporit pentru pisică și stăpân.

Există și pipete cu spectru larg, care acționează și împotriva unor paraziți interni, oferind protecție completă.

Stronghold și Stronghold Plus pentru pisici –  pipete spot-on antiparazitare care oferă protecție atât internă, cât și externă. Stronghold combate puricii, căpușele și viermii intestinali, fiind ideală pentru protecția de zi cu zi a pisicilor. Stronghold Plus are un spectru mai larg, adăugând protecție împotriva giardiei și altor paraziți rezistenți, fiind recomandată pisicilor care ies frecvent afară sau au risc crescut de infestare. Ambele se aplică ușor pe piele, între omoplați, și sunt sigure pentru pisicile peste 6 săptămâni.

Selehold –  este o pipetă antiparazitară spot-on, eficientă atât împotriva paraziților externi (precum puricii, căpușele și păduchii), cât și a celor interni.

NexGard Combo – este o pipetă spot-on antiparazitară de ultimă generație, eficientă atât împotriva paraziților externi (precum puricii, căpușele și păduchii), cât și a celor interni (precum viermii rotunzi și cei cu cârlig).

Bravecto plus – Oferă protecție de până la 12 săptămâni împotriva puricilor și căpușelor și tratează eficient infestațiile cu viermi intestinali și prevenirea bolilor transmise de viermi cardiaci. Este recomandată pisicilor cu risc crescut de infestare sau care ies frecvent afară.

Zgărzile antiparazitare

Zgarzile antiparazitare sunt o alegere practică pentru pisicile care ies des afară. Acestea eliberează treptat substanțe active care țin la distanță puricii și căpușele (acționează ca prevenție, nu combatere).
O zgardă de acest tip poate proteja pisica între 4 și 8 luni, în funcție de brand și de condițiile de utilizare. Este important să alegi un model special conceput pentru pisici, deoarece unele zgărzi pentru câini pot fi toxice pentru feline. De asemenea, dacă pisica petrece mai mult timp afară nesupravegheată, alege o zgardă specială cu deschidere rapidă.

Cum alegi corect tratamentul de deparazitare pentru pisică

Nu toate produsele antiparazitare sunt potrivite pentru orice pisică. Alegerea corectă a tratamentului depinde de mai mulți factori importanți, iar administrarea trebuie făcută responsabil, pentru a evita riscurile și pentru a asigura eficiența.

În funcție de vârstă, greutate și stil de viață

• Vârsta pisicii: puii au nevoie de produse adaptate vârstei lor, care să fie eficiente, dar să nu afecteze organismul aflat în creștere.
• Greutatea pisicii: dozajul se calculează în funcție de greutate; o doză prea mică poate fi ineficientă, iar una prea mare poate fi toxică.
• Stilul de viață: pisicile care trăiesc exclusiv în apartament au un risc mai scăzut decât cele care ies afară, dar protecția rămâne necesară. Pentru pisicile cu acces în exterior, este indicată o schemă de deparazitare concretă, constantă și cu produse cu spectru larg.

Consultul veterinar – obligatoriu înainte de administrare

Fie că este vorba de o deparazitare de combatere sau preventivă, produsele trebuie administrate după recomandarea medicului veterinar, astfel:

• alegerea produsului potrivit se va face în funcție de starea de sănătate a pisicii,
• recomandarea dozei corecte,
• identificarea eventualelor contraindicații (boli cronice, tratamente concomitente sau pisici gestante),
• în urma analizelor de laborator (examen coproparazitologic) în cazul infestațiilor cu paraziți intestinali.

Știai că pisicile adulte nu miaună aproape deloc între ele în natură?

Mieunatul este un comportament adaptat special pentru oameni, un fel de „limbaj personalizat” pe care pisicile l-au dezvoltat de-a lungul mileniilor pentru a comunica cu noi. Mai mult, unele cercetări sugerează că sunetul pe care îl scot seamănă, intenționat, cu plânsul unui bebeluș, tocmai pentru a declanșa reacții de grijă și atenție din partea noastră.

Așadar, atunci când pisica ta miaună excesiv, nu o face întâmplător. Poate că încearcă să îți transmită ceva important: foame, disconfort, plictiseală, anxietate sau chiar o problemă medicală.

În acest articol, vom explora semnificațiile mieunatului în exces, de la comportamente normale și rase mai vocale, până la cauze medicale ascunse. Descoperă cum poți înțelege mai bine „vocea” pisicii tale și când e cazul să îți pui întrebări.

Când este considerat mieunatul pisicii excesiv

Toate pisicile miaună – unele mai mult, altele mai puțin. Însă atunci când frecvența, volumul sau insistența mieunatului se schimbă brusc sau devin deranjante pentru tine ori pentru animal, este un semn că ceva nu este în regulă.

Mieunatul este considerat excesiv atunci când:

• pisica miaună aproape constant, fără un motiv evident,
• sunetele sunt mai intense, prelungite sau neobișnuite față de normalul ei,
• comportamentul vocal apare în contexte neașteptate (noaptea, imediat după masă, când e singură),
• mieunatul este însoțit de alte schimbări de comportament: agitație, izolare, lipsa poftei de mâncare sau mers repetat la litieră.

Diferența dintre comportamentul vocal normal și cel anormal

Pentru a înțelege dacă pisica ta miaună prea mult, este esențial să cunoști ce înseamnă un comportament vocal normal. Adevărul este că fiecare pisică are propria personalitate sonoră: unele sunt vorbărețe din fire, altele mai tăcute, iar acest lucru este perfect normal.

Dacă observi o modificare în modul în care miaună pisica ta, este important să investighezi cauza. Uneori este vorba doar de o nevoie neîmplinită, alteori poate fi primul indiciu al unei probleme de sănătate.

Rase de pisici mai vocale

Unele pisici sunt pur și simplu… mai vorbărețe din fire. Tendința de a vocaliza mai mult este influențată și de rasă, nu doar de personalitatea individuală. Dacă ai o pisică dintr-o rasă cunoscută pentru mieunat frecvent, este posibil ca acest comportament să fie perfect normal pentru ea.

Printre cele mai vocale rase se numără:

• Pisica Siameză – celebră pentru mieunatul ei puternic, profund și foarte expresiv. Siamezele adoră să „vorbească” și să poarte conversații cu stăpânii lor, uneori insistând până primesc atenția dorită.
• Pisica Bengal – energică, curioasă și activă, Bengalul comunică mult prin vocalizări, mai ales dacă se simte plictisit sau ignorat.
• Pisica Orientală (Oriental Shorthair) – apropiată de Siameză, este extrem de vocală și inteligentă, cu un mieunat distinct.
• Pisica Birmeză – afectuoasă și dependentă de companie, tinde să vocalizeze frecvent când vrea atenție sau interacțiune.
• Pisica Sfinx – chiar dacă nu are blană, are „glas” din plin. Este sociabilă și comunicativă, exprimându-și dorințele vocal.

Factori care pot influența vocalizarea: vârstă, mediu, rutină

Comportamentul vocal al unei pisici nu este influențat doar de rasă sau personalitate, ci și de factori externi și de etapa de viață în care se află. Uneori, schimbările în mediu sau rutină pot declanșa un mieunat mai frecvent, chiar și la o pisică care în mod normal este liniștită.

1. Vârsta

• Puii de pisică miaună frecvent pentru a atrage atenția mamei sau a oamenilor, ceea ce este perfect normal.
• Pisicile adulte tind să vocalizeze mai selectiv, în funcție de nevoi și de obișnuințe.
• Pisicile senioare pot deveni mai vocale odată cu înaintarea în vârstă, mai ales dacă dezvoltă probleme precum demența senilă felină, pierderea auzului sau confuzie spațială.

2. Mediul

• Mutările, renovările, sosirea unor persoane noi sau a altor animale pot fi surse de stres care determină pisica să miaune mai mult.
• Un mediu prea stimulativ (zgomote, vizitatori frecvenți) sau, dimpotrivă, prea monoton, poate afecta comportamentul vocal.

3. Rutina

• Pisicile sunt ființe ale obișnuinței. Schimbările în programul de masă, somn sau joacă pot duce la nemulțumire vocală.
• Unele pisici miaună insistent dacă ora mesei întârzie, dacă stăpânul întârzie  acasă sau dacă nu primesc atenția cu care erau obișnuite.

Cele mai frecvente cauze pentru care o pisică miaună mult

Mieunatul este o formă de comunicare, iar atunci când devine insistent, de cele mai multe ori pisica încearcă să ne transmită ceva. Nu toate cauzele sunt grave – unele țin de nevoi de bază sau de interacțiune socială.

Pisica miaună pentru atenție – semne și soluții

Pisicile pot părea independente, dar multe dintre ele caută interacțiune constantă cu oamenii lor. Dacă pisica ta miaună insistent când te vede, când te oprești din mângâiat sau când ești ocupat, este posibil să ceară atenție.

Mieunatul din foame – cum recunoști cererea de mâncare

Una dintre cele mai comune cauze ale mieunatului este simpla cerere de hrană. Pisicile învață rapid că mieunatul le aduce mâncare, mai ales dacă suntem consecvenți în a le răspunde imediat. De multe ori, nici nu e vorba de foame reală, ci de rutină sau poftă.

Dacă pisica continuă să ceară mâncare des, în ciuda porțiilor suficiente, consultă medicul veterinar. Mieunatul excesiv legat de hrană poate indica afecțiuni precum hipertiroidismul sau diabetul.

Pisica miaună pentru a ieși afară – comportament instinctual

Multe pisici, mai ales cele care au avut acces afară sau care trăiesc în zone semi-deschise, vor cere vocal să iasă din casă. Acest comportament este instinctual și poate fi foarte insistent, mai ales în perioadele de reproducere, în preajma ferestrelor sau ușilor.

Este esențial să nu încurajăm ieșitul liber necontrolat, pentru că poate expune pisica la pericole: accidente, boli infecțioase sau pierdere. Totuși, putem înțelege comportamentul și oferi alternative sigure pentru a-l gestiona.

Mieunatul nocturn – de ce miaună pisica noaptea

Mieunatul care te trezește din somn poate fi una dintre cele mai frustrante experiențe pentru un stăpân de pisică. Totuși, din perspectiva felinei, noaptea este adesea un moment ideal pentru explorare și „discuții”. Pisicile sunt animale crepusculare, adică au cele mai active perioade la răsărit și apus, inclusiv în toiul nopții.

Dacă mieunatul nocturn apare brusc la o pisică de obicei tăcută, mai ales la vârste înaintate, este recomandat un consult veterinar – poate fi un semn al unei probleme de sănătate sau al unui declin cognitiv.

Pisica miaună după sterilizare: comportament temporar sau nu?

Sterilizarea este o intervenție frecventă, benefică atât pentru sănătatea pisicii, cât și pentru prevenirea comportamentelor legate de reproducere. Totuși, unii stăpâni observă că pisica miaună mai mult imediat după operație sau, în unele cazuri, chiar la câteva săptămâni după.

Cauze posibile ale mieunatului post-sterilizare:

• Disconfort temporar după intervenție: unele pisici miaună din cauza durerii sau a confuziei provocate de anestezie,
• Modificări hormonale – în primele zile, hormonii încă circulă în organism și pot genera comportamente asemănătoare cu cele din perioada de călduri,
• Stres legat de mediu, lipsa mișcării sau purtarea gulerului de protecție,
• Nevoie de atenție – unele pisici devin mai dependente de stăpâni după intervenție.

Ce este normal și temporar:

• Mieunat ușor în primele 24–72 de ore,
• Ușoară neliniște sau agitație legată de recuperare.

Ce nu este normal și necesită atenție:

• Vocalizări intense, persistente, asociate cu semne de durere (postură ciudată, refuz de a mânca, apatie),
• Mieunat continuu la câteva săptămâni după sterilizare. În acest caz, pot fi necesare analize suplimentare pentru a exclude alte probleme de sănătate.

De regulă, mieunatul asociat cu sterilizarea este temporar. Cu o recuperare blândă, liniște, afecțiune și respectarea recomandărilor post-operatorii, majoritatea pisicilor revin la comportamentul lor normal în câteva zile.

Probleme medicale care pot duce la mieunat excesiv

Nu toate cauzele mieunatului frecvent țin de comportament sau personalitate. Uneori, acest semnal vocal este primul indiciu că pisica suferă de o problemă de sănătate. Chiar dacă pisicile au tendința de a ascunde durerea, schimbările în frecvența sau tonalitatea mieunatului pot fi un semn de alarmă.

Un control veterinar rapid poate face diferența între o problemă minoră și una gravă.

Pisica miaună de durere – semnale de alarmă

Pisicile nu plâng în sensul uman al cuvântului, dar pot exprima durerea prin sunete diferite de mieunatul obișnuit. Aceste vocalizări tind să fie mai intense, mai guturale sau mai ascuțite și sunt adesea însoțite de schimbări vizibile în comportament.

Semne că mieunatul este cauzat de durere:

• apare atunci când pisica se mișcă, sare sau este atinsă într-o anumită zonă,
• este combinat cu posturi neobișnuite (spatele arcuit, coada strânsă sub corp),
• pisica evită să mănânce, să se joace sau să folosească litiera,
• se ascunde mai mult decât de obicei.

Cele mai frecvente cauze sunt traumatismele (căderi, lovituri), problemele dentare, inflamațiile, infecțiile sau artrita.

Hipertiroidism, hipertensiune, demență senilă felină

Unele afecțiuni interne pot provoca mieunat excesiv, chiar dacă pisica nu pare, la prima vedere, să aibă dureri evidente. Schimbările hormonale, dezechilibrele metabolice sau demența felină pot modifica comportamentul vocal și rutina zilnică a pisicii.

Infecții urinare, boli renale și alte afecțiuni ascunse

Problemele aparatului urinar sunt printre cele mai dureroase și stresante pentru pisici, iar mieunatul excesiv poate fi unul dintre primele semne. Aceste afecțiuni nu doar provoacă disconfort, ci pot deveni rapid urgențe medicale.

Mieunatul pisicii în funcție de context

Uneori, cheia pentru a înțelege de ce miaună pisica nu stă în cantitatea sau intensitatea sunetelor, ci în momentul și locul în care acestea apar. Analizând situațiile în care mieunatul este mai frecvent, putem identifica mai ușor sursa problemei și găsi soluții adaptate.

Pisica miaună când e singură acasă – anxietatea de separare

Pisica miaună în fața ușii – dorința de control al teritoriului

Pentru o pisică, ușa este mai mult decât o simplă barieră fizică: este granița teritoriului ei. Atunci când miaună insistent în fața ușii, poate fi vorba despre dorința de a explora, de a patrula sau de a verifica „ce se întâmplă dincolo”.

La pisicile de exterior, acest comportament este adesea legat de instinctul de vânătoaresau de căutarea unui partener (în cazul celor nesterilizate). La cele de interior, poate indica plictiseală sau nevoia de stimulare mentală.

Pisica miaună la litieră – disconfort sau frustrare

Dacă pisica ta miaună insistent în timp ce folosește sau se apropie de litieră, acest comportament nu trebuie ignorat. În multe cazuri, este un semnal de disconfort fizic sau o formă de protest față de condițiile toaletei.

Posibile cauze medicale:

• Infecții urinare – urinarea este dureroasă, iar pisica poate miauna înainte, în timpul sau după folosirea litierei,
• Boli renale – determină urinări frecvente și disconfort,
• Constipație sau probleme digestive – mieunatul poate apărea în timpul efortului,
• Blocaj urinar (obstrucție uretrală) – mai frecvent la motani. Este o urgență majoră, deoarece împiedică eliminarea urinei. Poate provoca durere severă, letargie, vărsături și poate pune viața în pericol în doar câteva ore.

Posibile cauze comportamentale:

• litiera murdară sau nisipul schimbat prea rar,
• tipul sau textura nisipului nu este pe placul pisicii,
• litiera este plasată într-un loc zgomotos sau aglomerat.

Ce poți face:

1. Mergi imediat la medicul veterinar dacă suspectezi blocaj urinar deoarece întârzierea poate fi fatală!
2. Pentru alte cauze, asigură curățarea zilnică a litierei și schimbarea regulată a nisipului.
3. Testează diferite tipuri de nisip și locații pentru litieră, adaptate preferințelor pisicii.

Mieunatul este modul prin care pisica îți „vorbește”, iar schimbările în frecvența sau tonalitatea lui merită întotdeauna observate. Fie că este vorba de o nevoie simplă, fie de o problemă medicală serioasă, reacția promptă și consultul veterinar pot face diferența între o situație minoră și una gravă. Ascultă-ți pisica, ea îți spune mai multe decât crezi!

Blana unei pisici spune multe despre starea ei de sănătate. Atunci când este moale, strălucitoare și fără noduri, e un semn că pisica primește nutrienții de care are nevoie și că organismul ei funcționează bine. O blană mată, rară sau care cade în exces poate semnala deficiențe nutriționale, afecțiuni dermatologice sau dezechilibre interne. În astfel de situații, pe lângă o alimentație completă și corect formulată, suplimentele destinate sănătății pielii și blănii pot avea un rol important în susținerea refacerii și menținerii aspectului sănătos al părului.

De ce are nevoie blana pisicii tale de îngrijire suplimentară

Blana pisicii are un rol esențial în protecția pielii, reglarea temperaturii corporale și chiar în exprimarea stării generale de sănătate. Chiar dacă o dietă completă poate acoperi necesarul nutrițional de bază, există situații în care organismul are nevoie de suport suplimentar. Stresul, bolile cronice, vârsta, modificările hormonale sau anumite carențe nutriționale pot influența direct calitatea blănii și a pielii.

Suplimentele specifice pot ajuta la restabilirea echilibrului, oferind un aport concentrat de nutrienți esențiali pentru regenerarea firelor de păr, reducerea inflamației cutanate și îmbunătățirea structurii keratinei. Acestea nu înlocuiesc alimentația de bază, dar pot deveni un aliat important în menținerea unei blăni sănătoase și strălucitoare.

Semne că blana pisicii tale necesită suport nutrițional

Există mai multe semnale care pot indica faptul că blana pisicii tale nu primește tot ceea ce are nevoie pentru a-și menține sănătatea optimă:

• Blană ternă, lipsită de luciu,
• Cădere excesivă a părului, în afara perioadelor de năpârlire,
• Fire de păr fragile sau despicate,
• Zone de blană rarită sau goluri vizibile,
• Mătreață sau scuame pe piele,
• Mâncărimi frecvente fără o cauză parazitară evidentă,
• Vindecare lentă a pielii sau predispoziție la dermatite.

Factori care afectează sănătatea blănii la pisici

Calitatea blănii poate fi influențată de o gamă variată de factori interni și externi, printre care:

• Alimentația: Dietele dezechilibrate sau de slabă calitate pot duce la carențe în acizi grași esențiali, vitamine din complexul B, zinc sau aminoacizi importanți.
• Vârsta: Pisicile senioare pot avea un metabolism mai lent și o capacitate redusă de absorbție a nutrienților, ceea ce se reflectă în aspectul blănii.
• Afecțiunile medicale: Probleme hepatice, renale, endocrine (hipertiroidism), dermatite sau alergii pot afecta negativ blana.
• Stresul: Schimbările de mediu, conflictele cu alte animale sau plictiseala pot influența comportamentul de toaletare și sănătatea pielii.
• Paraziții externi: Infestările cu purici, căpușe sau acarieni pot irita pielea și afecta uniformitatea blănii.
• Factori de mediu: Aerul uscat, temperaturile extreme sau umiditatea crescută pot influența textura și hidratarea pielii și părului.

Nutrienți importanți pentru o blană sănătoasă la pisici

Pentru ca blana unei pisici să fie strălucitoare, densă și rezistentă, organismul are nevoie de un aport constant și echilibrat de nutrienți specifici. Acești compuși acționează sinergic pentru a susține structura firului de păr, elasticitatea pielii, regenerarea celulară și funcția de barieră cutanată.

Acești nutrienți pot fi administrați fie prin suplimente special formulate, fie prin diete veterinare cu rol dermatologic. Totuși, identificarea cauzei exacte a problemelor dermatologice este esențială înainte de a începe orice formă de suplimentare.

Cum să alegi suplimentul potrivit pentru tipul de blană al pisicii tale

Nu toate pisicile au aceleași nevoi dermatologice. Tipul de blană, predispoziția genetică, stilul de viață și eventualele afecțiuni dermatologice influențează alegerea suplimentului ideal. Pentru a obține rezultatele dorite și a evita riscurile unei administrări necorespunzătoare, suplimentarea trebuie adaptată caracteristicilor individuale ale pisicii.

Soluții pentru pisicile cu păr scurt vs. păr lung

1. Pisicile cu păr scurt au în general un risc mai scăzut de încâlcire sau acumulare de sebum, dar pot prezenta blană ternă sau cădere difuză, mai ales în cazul unei diete carențiale.

Recomandare: Suplimente cu acizi grași esențiali (omega-3) și biotină, în doze moderate, pot susține luciul și elasticitatea pielii.

• Pisicile cu păr lung sunt mai predispuse la încâlcirea blănii, acumularea de sebum și formarea de noduri, iar structura firului de păr necesită un aport mai mare de nutrienți specifici.

Recomandare: Formule combinate cu omega-3, omega-6, zinc, metionină și vitamine din complexul B, care ajută la fortificarea firului de păr și la prevenirea ruperii.

Suplimente speciale pentru pisicile care năpârlesc excesiv

Căderea excesivă a blănii, în afara ciclului normal de năpârlire sezonieră, poate fi semnul unei carențe nutriționale, al unui stres cronic sau al unei afecțiuni subiacente.

Soluții eficiente:

• Suplimente bogate în omega-3 (EPA și DHA), pentru reducerea inflamației și sprijinirea regenerării foliculare.
• Biotină și zinc, pentru întărirea structurii firului de păr.
• Produse cu aminoacizi esențiali, în special metionină și cisteină, care sprijină sinteza keratinei.

Important: Dacă năpârlirea este severă și persistentă, este recomandată o evaluare veterinară completă pentru a exclude cauze endocrine, parazitare sau alergice.

Produse adaptate pentru pisicile cu piele sensibilă sau alergii

Pisicile cu piele sensibilă sau cu tendință la dermatite alergice necesită formule atent selecționate, fără aditivi inutili sau ingrediente cu potențial iritant.

Soluții eficiente:

• Suplimente hipoalergenice, fără coloranți, conservanți artificiali sau arome sintetice.
  • Formule cu acizi grași omega-3 purificați (cu efect antiinflamator dovedit), proveniți din surse sigure (ex: ulei de somon farmaceutic, krill).
  • Adiții de vitamina E (cu rol antioxidant) și aloe vera, în unele formule dermato-nutriționale avansate.

Atenție: Evită produsele care conțin proteine hidrolizate de proveniență necunoscută, dacă pisica ta are istoric de intoleranțe sau alergii.

Cum să administrezi corect suplimentele pentru blană

Administrarea corectă a suplimentelor este esențială pentru eficiența acestora și pentru evitarea reacțiilor adverse. Chiar dacă suplimentele pentru blană sunt disponibile fără prescripție, ele nu trebuie tratate ca produse universale astfel, dozajul, durata administrării și compatibilitatea cu alte tratamente sau diete trebuie întotdeauna analizate.

Recomandări generale de administrare:

• Respectă dozajul indicat pe ambalaj sau cel recomandat de medicul veterinar. Unele suplimente sunt concentrate și pot deveni toxice în doze prea mari (vitamina A sau zincul).
• Administrează în timpul mesei, mai ales dacă produsul este uleios sau poate provoca ușoare tulburări digestive.
• Alege forma potrivită: suplimentele pot veni sub formă de capsule, lichide, pudre sau tablete masticabile. Pisicile pot prefera forme aromatizate (cu gust de ficat) pentru o mai bună acceptare.
• Monitorizează efectele pe termen scurt și lung. O îmbunătățire a aspectului blănii poate fi vizibilă după 3–6 săptămâni de utilizare constantă.
• Păstrează un jurnal alimentar, mai ales dacă suplimentul face parte dintr-un plan terapeutic mai complex (dermatită alergică sau boli cronice).

Situații speciale care necesită suplimente

Există contexte medicale sau fiziologice în care suplimentarea nu este doar opțională, ci indicată de necesitate:

• Perioadele de năpârlire sezonieră intensă: un suport nutrițional adecvat poate accelera regenerarea blănii și reduce căderea excesivă.
• Pisici în convalescență după afecțiuni dermatologice: în special după tratamente antifungice, antibacteriene sau corticoterapie, când pielea are nevoie de susținere.
• Afecțiuni cronice (boli hepatice, renale sau endocrine): pot interfera cu absorbția sau metabolismul nutrienților esențiali pentru piele și păr.
• Pisici geriatrice: metabolismul încetinit și absorbția intestinală redusă pot justifica suplimentarea cu acizi grași și vitamine B.
• Pisici cu dietă restrictivă (alergii alimentare, diete home-made): pot avea carențe dacă rația nu este corect echilibrată.

Rezultate așteptate și monitorizarea progresului

Eficiența unui supliment pentru blană nu este instantanee, ci apare treptat, pe măsură ce nutrienții acționează la nivel celular. Majoritatea produselor au nevoie de 3 până la 6 săptămâni pentru a produce efecte vizibile, iar în unele cazuri, cum ar fi pielea uscată sever sau regenerarea blănii după o afecțiune cronică, poate fi necesară o perioadă mai lungă.

Monitorizarea atentă a reacțiilor pisicii este importantă pentru a evalua eficiența suplimentului și a evita eventualele efecte adverse. O documentare periodică (fotografii, notițe) poate fi utilă în colaborarea cu medicul veterinar.

Semne că suplimentul funcționează pentru pisica ta

Atunci când suplimentul este bine ales și corect administrat, pot apărea următoarele îmbunătățiri:

• Blană mai moale și mai strălucitoare, cu textură netedă la atingere,
• Reducerea vizibilă a căderii părului,
• Diminuarea mătreții sau a scuamelor fine de pe piele,
• Piele mai hidratată, fără zone iritate sau uscate,
• Creșterea ratei de regenerare a părului în zonele afectate anterior,
• Pisica se toaletează mai puțin compulsiv.

Când să consulți medicul veterinar despre problemele blănii

Este important de menționat că, în lipsa unor semne clare de îmbunătățire după 6 – 8 săptămâni, este recomandată reevaluarea situației împreună cu medicul veterinar. În unele cazuri, lipsa de răspuns poate semnala o cauză medicală subiacentă care necesită investigații suplimentare.

Cele mai eficiente suplimente pentru blana pisicilor

Ulei de somon Trixie, Ulei de somon Best4Paws, Ulei de somon Brit Care, Ulei de somon Norvegian – o surse excelente de acizi grași omega-3, care susțin sănătatea pielii, reduc inflamațiile și îmbunătățesc aspectul blănii. De asemenea, contribuie la funcționarea optimă a sistemului imunitar și cardiovascular.

Sofcanis Felin Pelage – este un supliment sub formă de capsule, bogat în acizi grași esențiali (omega‑3 și omega‑6) și vitamina E, care îmbunătățește luciul blănii, calmează mâncărimile și susține sănătatea pielii la pisici.

Pet Phos felin special pelage – este un supliment vitamino‑mineral în tablete, care combină vitamina A, vitamina E, vitamine din complexul B şi biotină cu zinc, cupru, iod, acizi grași esențiali și aminoacizi sulfurici (metionină, cistină, taurină) — conceput pentru a îmbunătăți textura, culoarea și strălucirea blănii pisicilor, reduce căderea părului și susține sănătatea pielii.

Virbac Megaderm,  este un supliment nutritiv în pliculețe (4 ml) pentru pisici sub 10 kg, care oferă un raport optim de acizi grași esențiali omega‑6 și omega‑3, completat cu vitamine A, B, E și zinc, contribuind la restaurarea barierei cutanate, reducerea inflamației și îmbunătățirea luciului și texturii blănii.

Movital Dermal Forte Caps,  este un supliment nutritiv sub formă de capsule, destinat pisicilor, care combină uleiuri din plante (primula de noapte) şi ulei de animale marine bogate în acizi grași omega‑3, omega‑6 și vitamina A, zinc, biotină și acid pantotenic pentru susținerea sănătății pielii, regenerarea blănii și reducerea mătreții.

Canvit Biotin – este un supliment nutrițional sub formă de tablete care furnizează biotină (1 000 mg/kg), zinc (2 300 mg/kg), vitamine din complexul B și metionină (6 g/kg)  ideal pentru susținerea regenerării blănii și pielii, în special în perioada năpârlirii și la pisicile cu blană lungă și ternă.

VetExpert Skin and Coat twist-off – este un supliment nutritiv în capsule twist‑off pentru pisici și câini, care combină ulei de borrago (limba mielului), ulei de pește, ulei de floarea‑soarelui, plus biotină, zinc, vitaminele A și E, susținând regenerarea pielii, reducând căderea părului și îmbunătățind luciul blănii.

O blană frumoasă nu este doar o chestiune de estetică, ci și un indicator important al stării generale de sănătate a pisicii tale. Suplimentele alimentare pot fi aliați valoroși atunci când sunt alese și administrate corect, în funcție de nevoile individuale ale fiecărei feline. Fie că te confrunți cu năpârlire excesivă, piele sensibilă sau o blană lipsită de strălucire, soluțiile există iar cele mai bune rezultate apar atunci când nutriția, îngrijirea și monitorizarea merg mână în mână.

Nu uita că, înainte de a introduce orice supliment în dieta pisicii, este recomandat să discuți cu medicul veterinar. Astfel te asiguri că alegi produsul potrivit și eviți eventualele dezechilibre sau interacțiuni nedorite. O pisică sănătoasă are o blană care se vede, dar și o stare de bine care se simte.

Tu ce suplimente ai încercat până acum pentru blana pisicii tale? Scrie-ne în comentarii experiența ta sau întrebările pe care le ai – și hai să facem alegeri mai bune pentru pisicile noastre, împreună!