PetMart Blog

Tot ce trebuie să știi despre hrana specială pentru câini cu probleme articulare și dietele recomandate

câine bătrân care se plimbă

Problemele articulare sunt frecvente la câini, în special pe măsură ce înaintează în vârstă sau în cazul raselor mari și gigant. Alimentația corectă poate juca un rol esențial în prevenirea, încetinirea progresiei și gestionarea durerilor articulare. În acest articol, discutăm despre hrana specială pentru câini cu probleme articulare, ce rol joacă în menținerea mobilității și care sunt cele mai bune opțiuni pentru companionul tău!

Care sunt cauzele apariției problemelor articulare și factorii de risc?

  1. Vârsta înaintată – uzura în timp a cartilajelor la câinii seniori,
  2. Predispoziția genetică – anumite rase (ex. Labrador, Ciobănesc German, Rottweiler) au risc crescut de displazii sau osteoartrită,
  3. Traumatisme – loviturile sau accidentele pot afecta articulațiile pe termen lung,
  4. Greutatea corporală excesivă – obezitatea crește presiunea pe articulații,
  5. Activitate fizică intensă – câinii sportivi sau de lucru pot dezvolta probleme articulare.

Cum ajută hrana specială la susținerea articulațiilor

Alimentația corectă poate preveni agravarea problemelor articulare și poate contribui la o calitate mai bună a vieții. Hrana specială pentru câini cu probleme articulare este formulată pentru:

✅ reducerea inflamației,

✅ protejarea cartilajelor,

✅ susținerea masei musculare,

✅ menținerea greutății optime (previne obezitatea).

Rolul nutrienților esențiali

Formulele speciale pentru articulații includ nutrienți cu efect dovedit:

  • Glucozamină și sulfat de condroitină – ajută la menținerea cartilajului sănătos;
  • Omega-3 din ulei de pește – reduc inflamația și durerea articulară;
  • Antioxidanți (vitaminele C, E, seleniul) – protejează celulele articulare de stresul oxidativ;
  • Colagen  – contribuie la regenerarea țesutului articular;
  • L-carnitină – susține controlul greutății și masa musculară.

Impactul greutății corporale asupra articulațiilor

Un câine supraponderal are articulațiile mult mai solicitate. Hrana specială este adesea formulată cu un aport caloric controlat, pentru a susține menținerea sau reducerea greutății corporale, fără a compromite aportul de nutrienți esențiali.

Dietele veterinare ca suport terapeutic

Dacă un câine a fost diagnosticat cu o afecțiune articulară, medicul veterinar poate recomanda o dietă veterinară specializată, formulată pentru a susține tratamentul medicamentos și pentru a preveni agravarea simptomelor.

Când este recomandată trecerea la o dietă articulară pentru câini

Trecerea la hrana specială pentru câini cu probleme articulare este indicată în următoarele situații:

  • Câinele a fost diagnosticat cu artrită, displazie sau alte afecțiuni articulare.
  • Există semne clinice precum rigiditate, dificultăți la urcat scări, șchiopătat.
  • În scop profilactic la o rasă predispusă la probleme articulare și osoase.
  • Câinele este în vârstă și începe să prezinte semne de mobilitate redusă.

Ce tipuri de hrană specială pentru articulații poți cumpăra

Hrană uscată cu formulă articulară

Este cea mai frecvent utilizată formă de hrană specială. Aceasta conține nutrienții menționați anterior și pot fi găsite în formule adaptate pe vârstă, talie sau greutate.

Hrană umedă pentru susținerea mobilității

Pentru câinii care au probleme dentare sau sunt mai capricioși, hrana umedă poate fi o alternativă excelentă. Conține aceiași compuși activi, dar are un conținut mai ridicat de umiditate, util și în cazul câinilor cu consum scăzut de apă.

Suplimente alimentare

În completarea hranei, suplimentele articulare pot aduce un aport concentrat de:

  • Glucozamină,
  • Condroitină,
  • MSM (metilsulfonilmetan),
  • Omega 6 si Omega 9.

Cele mai bune diete și branduri recomandate

Printre cele mai apreciate și recomandate mărci de hrană specială pentru câini cu probleme articulare se numără:

Citește articolul Lasă un comentariu

Șampon pentru pisici cu blană lungă vs. scurtă – ce trebuie să știi și ce recomandă medicii veterinari

baia la pisica

Pisicile sunt recunoscute pentru igiena lor impecabilă, dar uneori, chiar și ele au nevoie de un mic ajutor. Fie că e vorba de o pisică aventuroasă care a făcut baie în noroi, fie că suferă de afecțiuni dermatologice sau doar vrei să-i îngrijești corespunzător blana, șamponul potrivit face diferența. Dar alegerea corectă nu e chiar atât de simplă, mai ales când vorbim despre șampon pentru pisici cu blană lungă sau șampon pentru pisici cu blană scurtă.

Este indicat să faci baie unei pisici?

Ce spun medicii veterinari

Majoritatea pisicilor nu au nevoie de băi frecvente, însă în anumite situații, baia devine necesară. Medicii veterinari recomandă spălarea doar atunci când:

  • pisica are blana murdară sau lipicioasă și nu se poate curăța singură,
  • suferă de dermatite, alergii sau infestații cu paraziți externi,
  • este o rasă predispusă la sebum în exces (ex: Persană),
  • a fost implicată într-un accident (a intrat in contact cu uleiuri, substanțe toxice).

Când este recomandată baia

Baia este recomandată:

  • după o perioadă de boală (când igiena nu a fost optimă),
  • la începutul toamnei și primăverii (în timpul năpârlirii),
  • dacă pisica are blană lungă și predispusă la încâlcire,
  • în cazuri speciale, la recomandarea veterinarului.

Diferențele dintre blana lungă și cea scurtă la pisici

Nevoile pisicilor cu blană lungă

Pisicile cu blană lungă, cum ar fi Persanele, Maine Coon sau Ragdoll, au nevoie de îngrijire regulată. Blana lor se poate încâlci ușor, adună murdărie mai rapid și poate deveni grasă la rădăcină. Aceste pisici beneficiază de periaj zilnic și de șampoane care ajută la:

  • descurcarea nodurilor,
  • hidratarea firelor de păr,
  • prevenirea formării ghemotoacelor de păr (tricobezoare).

Nevoile pisicilor cu blană scurtă

Pisicile cu blană scurtă, precum British Shorthair sau Europeană, sunt mai ușor de îngrijit. Totuși, nu trebuie neglijate! Blana lor poate acumula praf, sebum sau alergeni, mai ales dacă sunt pisici de interior. Șampoanele pentru ele ar trebui să fie:

  • ușor de clătit,
  • delicate cu pielea,
  • fără parfumuri puternice sau ingrediente iritante.

Ce tip de șampon se potrivește fiecărei categorii

Șampon pentru pisici cu blană lungă

Pentru aceste feline, ideal este un șampon:

  • cu agenți de hidratare (ex: ulei de cocos, aloe vera),
  • care reduce electrizarea și facilitează pieptănarea,
  • fără sulfați sau parabeni.

Un șampon pentru pisici cu blană lungă ar trebui să aibă o formulă emolientă, care să pătrundă ușor printre firele dese și să reducă riscul de încâlcire. Optează pentru produse special concepute pentru blană lungă și, eventual, completează cu un balsam leave-in pentru pisici.

Șamponul Champ Richer este un produs profesional special creat pentru pisicile cu blană lungă. Hidratează pielea și catifelează blana, care va deveni foarte ușor de pieptănat. Extractul de ”catnip” are efect calmant, reduce stresul care apare în mod obișnuit la pisicile care urmează a fi îmbăiate.

Șamponul VetExpert, cu o formulă blândă pe bază de ingrediente naturale (proteine de mătase, extract de ovăz, ulei de migdale), este special creat pentru a facilita pieptănarea și a reda strălucirea blănii lungi, hidratând profund fără a usca pielea.

Șampon pentru pisici cu blană scurtă

Pentru pisicile cu blană scurtă, șamponul trebuie să curețe eficient fără a afecta stratul protector al pielii. Caută un șampon pentru pisici cu blană scurtă cu:

  • efect calmant (de exemplu, ovăz coloidal sau mușețel),
  • acțiune blândă, cu pH echilibrat,
  • formulă fără spumă abundentă – pentru o clătire mai ușoară.

Sampon Pro Vital cu Mușețel este ideal pentru igienizarea blănii, oferind o formulă cu 0,5 % extract de mușețel care calmează și revitalizează pielea iritată, aduce strălucire și curăță eficient murdăria fără a usca pielea. Formula sa blândă elimină sebumul lăsând blana curată.

Samponul Antinapârlire Shed‑Ex Synergy Labs pentru pisici, este conceput special pentru a reduce căderea excesivă a blănii. Formula sa echilibrată, cu proteine din ovăz și grâu, acizi grași omega‑3 și omega‑6, vitamine A, D și E, acid lactic exfoliant și pantenol întărește firul de păr, hidratează pielea și facilitează eliminarea blănii moarte. Recomandat pentru utilizare frecventă, acest șampon profesional cu pH neutru curăță eficient, lăsând blana catifelată și strălucitoare.

Ingrediente recomandate vs. ingrediente de evitat în șamponul pentru pisici

Ingrediente recomandate:

  • Aloe vera – are efect calmant și hidratant,
  • Ulei de cocos sau argan – oferă strălucire și hidratare,
  • Ovăz coloidal – are efect antiinflamator,
  • Panthenol (provitamina B5) – întărește firul de păr,
  • Extracte naturale (mușețel, rozmarin) – sunt blânde și sigure.

Ingrediente de evitat:

  • Parfumuri sintetice puternice
  • Coloranți artificiali
  • Alcool
  • Sulfați (SLS, SLES) – pot irita pielea sensibilă
  • Uleiuri esențiale concentrate – unele pot fi toxice pentru pisici (tea tree).

Alegerea unui șampon potrivit pentru tipul de blană al pisicii tale nu este doar o chestiune estetică, ci și una de sănătate. Blana lungă are nevoi complet diferite față de cea scurtă, iar un produs inadecvat poate face mai mult rău decât bine!

Citește articolul Lasă un comentariu

Hrana hipoalergenică pentru pisici. Când este necesară, ce beneficii are și ce produse recomandă medicii veterinari

alergia la pisici

Alergiile alimentare nu afectează doar oamenii, ci și animalele noastre de companie. Tot mai mulți stăpâni de pisici se confruntă cu simptome atipice: mâncărimi persistente, probleme digestive sau blăniță lipsită de strălucire. În astfel de cazuri, se recomandă adesea o dietă hipoalergenică, special concepută pentru a reduce riscul reacțiilor alergice. În acest articol vom explora când este indicată hrana hipoalergenică pentru pisici, care sunt principalele beneficii ale acesteia și ce tipuri de produse sunt cel mai frecvent recomandate.

Ce este hrana hipoalergenică pentru pisici

Hrana și gustările hipoalergenice pentru pisici sunt concepute pentru a preveni reacțiile alergice, prin excluderea alergenilor comuni. Aceste produse folosesc ingrediente de calitate, oferind o alternativă sigură și bine tolerată pentru pisicile cu sensibilități alimentare.

Cum funcționează acest tip de hrană: ingredientele eliminate sau înlocuite

Hrana hipoalergenică funcționează prin simplificarea/ eliminarea ingredientelor sau înlocuirea cu un tip de proteină “special”.

  • Hipoalergenic poate însemna că hrana pentru pisici este formulată cu surse proteice rareori folosite în hrana pentru feline (ex. rață, iepure, căprioară, insecte etc.)
  • De asemenea, hipoalergenic poate însemna că hrana conține o singură sursă de proteină animală –  monoproteică, ceea ce reduce semnificativ riscul unei reacții alergice.
  • Hrana hipoalergenică pentru pisici poate fi formulată cu proteine hidrolizate – proteinele sunt fragmentate pentru a nu declanșa reacții imune.

Semne că pisica ta ar putea avea o alergie alimentară

Pisicile ce dezvoltă alegii alimentare deseori se confruntă cu probleme dermatologice si/sau gastrointestinale.

Probleme dermatologice

Pisicile care suferă de alergii alimentare prezintă adesea mâncărimi persistente însoțite de inflamații ale pielii. Zonele cel mai frecvent afectate sunt fața, urechile, burtica, zona inghinală, axilele, picioarele și lăbuțele. Din cauza disconfortului, multe pisici se scarpină sau se ling excesiv, ceea ce poate duce la răni, iritații și chiar pierderea părului. În timp, pot apărea infecții recurente ale pielii și urechilor, care uneori sunt singurele semne vizibile ale unei alergii alimentare.

Simptome digestive

Vărsăturile, diareea sau frecarea zonei anale de podea (așa-numitul „scooting”), sunt câteva dintre simptomele ce pot aparea în cazul unei astfel de afecțiuni. În cazuri mai grave, alergiile pot contribui la apariția unei condiții medicale numite boală inflamatorie intestinală, care afectează serios sănătatea sistemului digestiv. Astfel de manifestări nu trebuie ignorate, mai ales dacă apar frecvent sau însoțesc alte semne de disconfort.

Când este recomandată hrana hipoalergenică

Hrana hipoalergenică nu este o alegere de rutină, ci este recomandată în cazuri bine justificate, atunci când pisica prezintă simptome sugestive pentru o alergie alimentară sau intoleranță.

Diagnosticul diferențial al alergiilor

Pentru a stabili dacă o pisică suferă de o alergie alimentară, medicul veterinar va exclude mai întâi alte cauze posibile, precum:

  • paraziții (purici)
  • infecțiile cutanate (bacterii, fungi)
  • alergiile de mediu (la praf, polen etc.)

De multe ori, diagnosticul cert al unei alergii alimentare se pune printr-o dietă de eliminare. Aceasta presupune o perioadă de 6-8 săptămâni în care pisica primește doar hrană hipoalergenică sub supraveghere veterinară. Dacă simptomele se ameliorează, se introduce în dietă o proteină și se urmărește evoluția – fie organismul raspunde pozitiv și vechile simptome se remit, fie reapar.

Hrana ca parte a tratamentului veterinar

În cazul confirmării unei alergii alimentare, hrana hipoalergenică devine un element esențial al tratamentului pe termen lung. Aceasta nu doar că ajută la reducerea sau eliminarea simptomelor, dar și previne reapariția lor. Este important ca această dietă să fie urmată strict, fără gustări, recompense sau alte alimente care nu sunt aprobate de medicul veterinar. Alegerea produsului potrivit (cu proteină nouă sau hidrolizată) se face în funcție de istoricul alimentar al pisicii și de răspunsul la dietă.

Beneficiile hranei hipoalergenice pentru pisici

Hrana hipoalergenică aduce numeroase beneficii pentru pisicile care suferă de alergii sau intoleranțe alimentare. Cel mai important efect este reducerea simptomelor neplăcute, cum ar fi mâncărimea, leziunile pielii, căderea excesivă a părului, vărsăturile sau diareea.

Această dietă contribuie și la îmbunătățirea sănătății generale a pielii și blănii, oferind nutrienți esențiali în forme ușor digerabile. Prin eliminarea alergenilor comuni, sistemul imunitar al pisicii nu mai este suprasolicitat, ceea ce înseamnă mai puține episoade de inflamație și infecții cutanate sau auriculare.

Un alt avantaj este creșterea calității vieții pisicii: disconfortul scade, comportamentul de toaletare excesivă se reduce, iar pisica devine mai activă și mai relaxată. În plus, o dietă bine aleasă poate preveni recurențele, fiind o soluție eficientă și pe termen lung, sub îndrumarea medicului veterinar.

Ce tipuri de hrană hipoalergenică pentru pisici poți cumpăra

Pe piață există mai multe tipuri de hrană hipoalergenică pentru pisici, iar alegerea celei potrivite depinde de recomandarea medicului veterinar și de nevoile specifice ale pisicii tale. Iată principalele variante disponibile:

1. Hrană cu proteine hidrolizate

Acest tip de hrană conține proteine descompuse în fragmente foarte mici, care nu mai sunt recunoscute de sistemul imunitar ca fiind alergene. Este frecvent folosită în dietele de eliminare și în cazurile severe de alergii.

Iată câteva exemple:

Royal Canin Hypoallergenic – hrană concepută pentru reducerea intoleranţelor la ingrediente şi nutrienţi. Surse de proteine hidrolizate (soia 23,5%, ficat de pui 2%) şi surse de carbohidraţi selectati (orez 42,1%).

Purina Pro Plan Veterinary Diets HA – este o dietă veterinară completă, hipoalergenică, pentru diagnosticarea alergiilor alimentare si gestionarea nutrițională atât la pisicile adulte, cât și la pui. Conține proteine unice hidrolizate (pui), de dimensiuni extrem de reduse, pentru a reduce riscul apariției unei reacții alergice.

Hill’s Prescription Diet Z/D – Conține proteine animale intens hidrolizate, ulei de pește (sursa de acizi grași esențiali) și fibre prebiotice.

Hrană cu proteină nouă (novel protein) – monoproteic

Folosește surse de proteină mai puțin întâlnite în alimentația felină, precum iepure, rață, cerb, somon sau insecte. Este o opțiune bună pentru pisicile care nu au fost expuse anterior acestor proteine.

Vet Expert Dermatosis Duck and Rice – Conține o singură sursă de proteine, care este rața – Rață 43% (rață uscată 28%, grăsime de rață 10%, rață proaspăt preparată 5%).

Brit Grain Free Veterinary Diets Cat Hypoallergenic Salmon and Pea – Conține ca unică proteină, proteina hidrolizata de somon (20 %) și somon deshidratat (30 %).

Trovet Cat conserva Hypoallergenic Iepure – Hrană dietetică hipoalergenică bazată pe o sursă de proteine animale (iepure) și o sursă de carbohidrați (orez).

Alergiile alimentare la pisici pot fi o provocare reală atât pentru animal, cât și pentru stăpân. Mâncărimea constantă, problemele digestive sau infecțiile recurente pot afecta serios calitatea vieții unei pisici. Din fericire, hrana hipoalergenică reprezintă o soluție eficientă și blândă, adaptată nevoilor pisicilor sensibile.

Fie că vorbim despre rețete cu proteină nouă, formule monoproteice sau proteine hidrolizate, alegerea celei mai potrivite variante trebuie făcută întotdeauna în colaborare cu medicul veterinar. Acesta va recomanda produsul potrivit în funcție de istoricul pisicii și va ghida întregul proces de diagnostic și tratament.

Respectarea dietei este esențială – chiar și o gustare aparent inofensivă poate anula efectele pozitive ale hranei speciale. Cu răbdare, consecvență și îngrijire atentă, pisica ta poate reveni la o stare de bine, fără mâncărimi, disconfort sau probleme digestive.

Citește articolul Lasă un comentariu

Baia câinelui: cât de des trebuie făcută și cele mai bune șampoane pentru toate tipurile de blană

baia la caine

Igiena blănii este esențială pentru sănătatea și confortul câinelui tău! Știai că o baie prea frecventă sau un șampon nepotrivit îi pot face mai mult rău decât bine?

Fie că ai un cățel energic care se tăvălește în orice baltă sau un companion cu blană lungă și sensibilă, alegerea momentului potrivit pentru baie și a produselor corecte este foarte importantă.

În acest articol îți explicăm cât de des ar trebui să-ți speli câinele, în funcție de mai mulți factori, de ce  anumite șampoane  nu sunt potrivite pentru patrupedul tău și cum alegi cea mai bună variantă pentru tipul lui de blană!

Cât de des trebuie spălat un câine

O frecvență prea mare a băilor poate afecta bariera naturală de protecție a pielii, ducând la uscăciune, iritații sau afecțiuni dermatologice. Pe de altă parte, băile prea rare pot favoriza acumularea de murdărie, bacterii și mirosuri neplăcute, crescând riscul unor probleme de sănătate. Intervalul optim de îmbăiere diferă de la un câine la altul, variind de la o dată pe săptămână până la câteva ori pe an, în funcție de nevoile individuale.

Nu există reguli generale pentru o baie corectă, însă, regularitatea este dependentă de câțiva factori, precum: rasa și lungimea blănii, stilul de viață, diferite afecțiuni dermatologice și perioada anului.

Rasa și lungimea blănii

Rasa câinelui tău va fi un factor esențial în stabilirea frecvenței băilor, dar și a efortului necesar pentru întreținerea blănii. Fiecare rasă are nevoi specifice de îngrijire, iar acest lucru influențează cât de des trebuie spălat câinele.

Câinii cu blană deasă, creață sau lungă, cum sunt Shih Tzu, Pudelul și Bichonul Frise, necesită o rutină de baie mai frecventă comparativ cu alte rase.

Shih Tzu are blană deasă și lungă, care se încurcă ușor și reține murdăria. Pentru a menține pielea și blana sănătoase și pentru a preveni mirosurile neplăcute, se recomandă o baie la fiecare trei săptămâni.

Poodle-ul, având o blană asemănătoare cu a Shih Tzu-ului, dar ușor mai densă și ondulată, beneficiază tot de o frecvență de baie de aproximativ trei săptămâni, pentru a preveni uscarea pielii și încâlcirea firelor de păr.

Bichon Frise este cunoscut pentru blana sa albă, pufoasă și extrem de întreținută. Această rasă poate avea nevoie de o baie la fiecare două săptămâni, urmată de o sesiune de tuns regulată, pentru a evita formarea nodurilor și a problemelor dermatologice.

Bulldog-ul are o piele sensibilă, cu multe pliuri care pot reține umezeală, murdărie sau bacterii, ceea ce poate duce la iritații dacă nu este îngrijit corespunzător. În general, o baie la fiecare 4–6 săptămâni este suficientă pentru a menține pielea și blana curate și sănătoase. Totuși, frecvența poate varia în funcție de stilul de viață al câinelui, nivelul de activitate sau cât de ușor se murdărește. Fiecare Bulldog are nevoi individuale, așa că rutina de îngrijire trebuie adaptată în funcție de acestea.

Golden Retrieverii pot fi spălați la fiecare 4–6 săptămâni sau ori de câte ori este necesar, în funcție de nivelul de murdărire. Totuși, băile prea frecvente pot afecta negativ blana dublă caracteristică acestei rase, ducând la uscăciune și pierderea uleiurilor naturale. În loc să insiști pe spălări dese, este recomandat să te concentrezi pe periaj regulat, care ajută la îndepărtarea părului mort, a prafului și a impurităților. Astfel, blana rămâne curată, iar pielea este stimulată, favorizând o creștere sănătoasă a părului.

Deși blana lor deasă și pufoasă pare greu de întreținut, Husky-ul este, de fapt, o rasă surprinzător de ușor de îngrijit. Acești câini sunt foarte curați din fire și au o blană cu proprietăți de auto-curățare, similară cu cea a pisicilor. Din acest motiv, pot fi îmbăiați o dată la 6 luni, sau mai des dacă se murdăresc excesiv.

Nivelul de activitate și stilul de viață

Activitățile zilnice ale câinelui tău influențează în mod direct frecvența băilor. Dacă este un adevărat aventurier, căruia îi place să se tăvălească în noroi, să sară prin bălți sau să sape gropi, va avea nevoie de băi mai frecvente pentru a îndepărta murdăria acumulată și pentru a preveni iritațiile pielii.

În schimb, câinii care petrec cea mai mare parte a timpului în interior rămân, de obicei, mai curați și nu au nevoie de băi atât de dese. În cazul lor, o baie este necesară doar atunci când încep să miroasă sau când blana își schimba textura și devine unsuroasă.

Probleme dermatologice sau alergii

În cazul câinilor cu afecțiuni ale pielii, precum dermatite, alergii sau infecții, o baie săptămânală poate ajuta la calmarea mâncărimilor, reducerea inflamațiilor și accelerarea procesului de vindecare. După ce pielea începe să se refacă, frecvența băilor poate fi redusă treptat, de exemplu, la fiecare două săptămâni. Este important, însă, să discuți cu medicul veterinar înainte de a stabili o rutină, pentru a alege soluția potrivită în funcție de nevoile individuale ale câinelui tău.

Sezon și climă

Anotimpurile influențează atât frecvența băilor, cât și tipul de produse folosite.

În lunile calde și umede, mulți câini dezvoltă un miros specific, iar blana poate deveni mai grasă. De asemenea, alergiile cutanate sunt mai frecvente, la fel și paraziții externi, cum ar fi puricii și căpușele, care pot irita suplimentar pielea. În aceste perioade, băile mai frecvente pot fi necesare.

Iarna, câinii tind să stea mai mult în interior și se murdăresc mai puțin, dar pielea lor devine mai uscată, ceea ce poate duce la mâncărimi sau iritații. În acest caz, iar frecvența băilor trebuie adaptată în funcție de cât de murdară este blana.

De ce nu trebuie să folosești șampon pentru oameni pentru baia câinelui tău

Pielea câinilor este mult mai sensibilă decât a noastră. În timp ce pielea umană are un pH mai acid (5.5–5.6), cea a câinilor are un pH mai neutru (6.2–7.4). Folosirea șampoanelor pentru oameni poate dezechilibra acest pH, afectând bariera naturală de protecție a pielii. Rezultatul? Uscăciune, mâncărimi, iritații și un risc crescut de infecții sau paraziți.

În plus, câinii au doar 3–5 straturi de celule ale pielii, comparativ cu cele 10–15 ale oamenilor. Așadar, produsele nepotrivite sau prea dure pot cauza leziuni sau exfolieri, eliminând uleiurile naturale esențiale pentru sănătatea blănii și a pielii.

Cum alegi cel mai bun șampon pentru câinele tău

Ce ingrediente este indicat sa eviți?

Atunci când alegi un șampon pentru câinele tău, este esențial să acorzi atenție listei de ingrediente. Evită produsele care conțin:

  • Parabeni
  • Ftalați
  • Sulfați (precum SLS)
  • Coloranți artificiali
  • Parfumuri puternice

Ce fel de ingrediente sunt de preferat?

Optează pentru șampoane cu ingrediente blânde și naturale, cum ar fi:

ingrediente sampon sanatos caine

Ideal este să alegi un produs hipoalergenic, testat dermatologic, mai ales dacă ai un câine cu piele sensibilă sau predispus la alergii.

Alegerea șamponului în funcție de tipul de blană

Blană scurtă

Câinii cu blană scurtă, precum Pugii, Bulldogii sau Dobermanii, au nevoie de un șampon blând, cu acțiune de curățare eficientă, dar delicată. Deoarece blana lor nu reține la fel de multă murdărie sau uleiuri, este important ca produsul folosit să nu usuce pielea. Optează pentru formule simple, fără ingrediente grele, eventual cu extracte naturale calmante, cum ar fi aloe vera sau mușețelul.

Șampon Champ Richer – este un șampon profesional pentru câini, care hidratează pielea și catifelează blana fără a compromite mecanismul natural de apărare al pielii.

Șampon Sens-I-Lavi – este un șampon micelar, cu acțiune blândă, dedicat câinilor cu blana scurtă.

Blană lungă sau ondulată

Rasele cu blană lungă sau ondulată, precum Yorkshire Terrierii, Cockerii Spaniel sau Bichonii, au nevoie de șampoane hidratante, care să prevină încâlcirea și ruperea firului de păr. Alege un produs care oferă nutriție și catifelare, preferabil cu uleiuri naturale (argan, jojoba, cocos) și proteine din mătase sau grâu. Poți folosi și un balsam special pentru câini, pentru a facilita pieptănarea și pentru un luciu sănătos al blănii.

Camon – șamponul conține aloe vera, ulei de jojoba, ulei de ricin și gumă de guar ce hidratează pielea și blana și ajută la descâlcire.

Beaphar – Șamponul, care este îmbogățit cu ulei de migdale și aloe vera hrănește părul de la rădăcină până la vârf, lăsând blana câinilor moale și lucioasă.

Câini cu piele sensibilă sau predispuși la alergii

Dacă patrupedul tău se confruntă cu mâncărimi, roșeață sau iritații frecvente, este important să alegi un șampon hipoalergenic, fără parfumuri, coloranți sau substanțe iritante. Caută formule special create pentru piele sensibilă, cu ingrediente calmante precum fulgi de ovăz coloidal, aloe vera, miere sau ulei de calendula. În cazurile mai severe, consultă medicul veterinar pentru un șampon dermatologic potrivit.

Șampon Biogance Dog Shampoo Repairing Lavanda – Șamponul este formulat cu ulei esențial de lavandă și extract de zmeură, fiind indicat în mod special pentru curățarea pielii sensibile și iritate.

Șampon Allerderm – este un șampon blând pH neutru, potrivit pentru utilizare frecventă.

Alte tipuri de șampoane

Pe lângă șampoanele obișnuite, există produse special formulate pentru nevoi specifice. Iată cele mai întâlnite variante:

Șampon uscat pentru câini

Ideal în perioadele reci, între băile clasice sau în situații în care câinele nu poate fi spălat cu apă. Sub formă de pudră sau spray, șamponul uscat absoarbe excesul de sebum, împrospătează blana și neutralizează mirosurile. Este o soluție practică, dar nu trebuie să înlocuiască complet baia tradițională.

Șampon antiparazitar

Formulat pentru a combate și preveni infestările cu purici, căpușe sau alți paraziți externi. Conține substanțe active precum permetrin, piretrine sau uleiuri esențiale cu efect repelent (în variantele naturale). Este important să fie ales în funcție de vârsta și greutatea câinelui, și să nu fie folosit prea frecvent, pentru a evita iritațiile.

Șampon pentru căței

Cățeii au pielea mult mai sensibilă, așa că au nevoie de un șampon foarte blând, fără parfumuri sau ingrediente iritante. Aceste produse sunt formulate special pentru pH-ul delicat al puilor și pot fi folosite începând cu o vârstă recomandată de obicei de 6–8 săptămâni.

Citește articolul Lasă un comentariu

Ce mănâncă o pisică anemică: recomandări pentru o dietă care ajută

anemia la pisici

Anemia la pisici nu este o boală propriu-zisă, ci mai degrabă un semnal de alarmă că în organism există o problemă. Ea se caracterizează printr-un număr scăzut de globule roșii sănătoase, ceea ce poate duce la simptome precum oboseală accentuată, slăbiciune sau gingii palide. De cele mai multe ori, anemia este doar vârful aisbergului, fiind cauzată de o afecțiune subiacentă care trebuie descoperită și tratată corespunzător. Poate avea numeroase cauze, manifestări diverse și este adesea asociată cu o varietate de boli, de la infecții până la afecțiuni cronice sau autoimune.

Anemia la pisici este o afecțiune care nu trebuie neglijată, iar alimentația joacă un rol crucial în susținerea organismului și în procesul de refacere. Dacă te întrebi ce mănâncă o pisică anemică, acest ghid îți oferă toate informațiile esențiale pentru a construi o dietă potrivită și eficientă.

De ce este importantă alimentația pentru o pisică anemică

Alimentația joacă un rol esențial în susținerea recuperării unei pisici anemice, deoarece furnizează nutrienții de care organismul are nevoie pentru a produce globule roșii sănătoase și pentru a combate efectele anemiei. O dietă adecvată nu doar că ajută la refacerea nivelului de energie și la întărirea sistemului imunitar, dar poate și sprijini tratamentul medical, contribuind activ la vindecare.

Cum influențează dieta regenerarea globulelor roșii

Globulele roșii transportă oxigenul către țesuturi, iar în cazul anemiei, acest proces este afectat. O dietă bogată în nutrienții potriviți poate stimula măduva osoasă să producă mai multe globule roșii, contribuind la refacerea organismului. Alimentele hrănitoare, ușor de digerat și adaptate nevoilor pisicii bolnave pot accelera vindecarea.

Ce nutrienți sunt esențiali pentru combaterea anemiei

Anemia poate fi cauzată de deficiențe nutriționale, pierderi de sânge sau boli cronice. Nutrienții esențiali pentru combaterea acesteia includ:

  • Fierul, vital pentru formarea hemoglobinei,
  • Vitamina B12 (cobalamina) și B9 (acid folic), care ajută la sinteza ADN-ului,
  • Proteinele, indispensabile pentru formarea celulelor sangvine și pentru susținerea sistemului imunitar.

Alimente recomandate pentru pisicile anemice

Surse naturale de fier și cum le poți include în dietă

Fierul de origine animală este cel mai ușor de absorbit. Cele mai bune surse includ:

  • Ficatul de pui, vită sau curcan – oferă cantități mari de fier și vitamina A,
  • Carnea roșie slabă – bogată în fier și proteine,
  • Ouăle (fierte) – o sursă moderată de fier și proteine.

Aceste alimente pot fi servite fierte, fără condimente, în cantități moderate, pentru a evita suprasolicitarea ficatului.

Proteine de calitate: carne, organe și alte opțiuni sigure

Proteinele de origine animală sunt cele mai eficiente pentru pisici, fiind carnivore stricte. Se recomandă:

  • Carne slabă de pui, curcan, iepure,
  • Inimă, rinichi, splină – organe bogate în fier,
  • Pește gras (somon, sardine) – o sursă bună de omega-3 (trebuie oferit cu prudență și doar ocazional).

Vitamine esențiale pentru pisica anemică (B12, B9, C)

  • Vitamina B12 se găsește în ficat, pește și carne de vită,
  • Acidul folic (B9) este prezent în organe, dar poate necesita suplimentare,
  • Vitamina C nu este esențială pentru pisici, dar în cazuri speciale poate fi administrată la recomandarea medicului veterinar pentru a spori absorbția fierului.

Suplimente recomandate și cum să le administrezi corect

Suplimentele trebuie administrate doar la recomandarea veterinarului. Cele mai utilizate includ:

Administrarea corectă presupune:

  • Respectarea dozelor recomandate,
  • Evitarea amestecului cu alimente bogate în calciu – lactate (care inhibă absorbția fierului),
  • Monitorizarea reacțiilor adverse (greață, constipație).

🚫Alimente interzise sau nerecomandate pentru pisicile anemice:

  • Lapte și produse lactate – reduc absorbția fierului,
  • Ficat în exces – poate duce la hipervitaminoză A,
  • Alimente procesate pentru oameni – bogate în sare și condimente.

✅ Dietă echilibrată pentru pisicile anemice – exemplu de meniu zilnic

Hrana uscată vs. hrana umedă: ce este mai bine să alegi

  • Hrana umedă este de preferat, deoarece:
    • Are un conținut mai mare de apă (evită deshidratarea),
    • Este mai ușor de mestecat și digerat,
    • Are de obicei o palatabilitate mai bună.
  • Hrana uscată poate fi utilizată ca adaos, dacă este de calitate superioară și formulată pentru pisici cu nevoi speciale.

Rețete și combinații benefice pentru refacerea organismului

Exemplu de meniu zilnic pentru o pisică anemică (4 kg):

  • Mic dejun: pate umed cu ficat de pui și ou fiert (1/2 ou)
  • Prânz: carne fiartă de curcan + o linguriță de piure de dovleac
  • Cină: carne de vită slabă + supliment cu fier (dacă este prescris de medicul veterinar)
  • Gustare: bucățele de inimă fiartă sau hrană umedă cu taurina adăugată

Când trebuie să mergi la veterinar

Anemia poate fi simptomul unei boli mai grave, cum ar fi:

  • Infecții parazitare (hemobartoneloză, babesioză)
  • Boli renale
  • Afecțiuni autoimune sau cronice
  • Sângerări interne
gingii palide pisica

Un diagnostic precis, urmat de tratament adecvat și o dietă corectă, poate face diferența între agravarea stării pisicii și recuperarea completă.

Citește articolul Lasă un comentariu

Hemobartoneloza la pisici. Ce este, lista simptomelor și metode recomandate de tratament

hemobartoneloza la pisici

Ca medic veterinar, am întâlnit de-a lungul timpului numeroase cazuri de pisici aduse în cabinetul veterinar deoarece erau mai letargice, prezentau un apetit selectiv, dormeau mai mult ca de obicei, dar care, în realitate ascundeau o problemă serioasă: hemobartoneloza. Este o boală mai puțin cunoscută de mulți proprietari, dar care poate afecta grav sănătatea pisicii dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. În acest articol îți voi explica ce presupune această afecțiune, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament există, astfel încât să poți recunoaște din timp semnele de alarmă și să acționezi prompt pentru binele companionului tău.

Ce este hemobartoneloza la pisici

Cauze și agenți patogeni

Hemobartoneloza, cunoscută și sub denumirea de micoplasmoză hemotropică, este o boală infecțioasă a sângelui cauzată de bacterii care atacă globulele roșii. La pisici, principalul agent implicat este Mycoplasma haemofelis (Haemobartonella felis), o bacterie ce se fixează pe suprafața acestor celule roșii, distrugându-le treptat și provocând anemia. Această afecțiune poate varia ca severitate, de la forme subclinice (fără simptome vizibile) până la cazuri grave care pun viața în pericol.

Pisicile afectate pot părea inițial doar apatice sau mai retrase, dar în lipsa unui diagnostic și tratament corect, hemobartoneloza poate evolua rapid.

Este important de menționat că hemobartoneloza apare frecvent la pisicile imunocompromise – fie din cauza unor infecții concomitente (cum ar fi FIV sau FeLV), fie în perioade de stres, gestatie sau boli cronice.

Cum se transmite hemobartoneloza între pisici

Așa cum am mai precizat într-un articol anterior dedicat felinelor și importanța tratamentului de prevenție împortiva paraziților externi, transmiterea se face în principal prin intermediul ectoparaziților, în special puricii și, mai rar, căpușele. Acestea pot transporta bacteria de la o pisică infectată la una sănătoasă în timpul hrănirii.

O altă cale posibilă de transmitere este prin mușcături, în special în cazul pisicilor care trăiesc în medii cu acces liber afară.

Lista simptomelor hemobartonelozei la pisici

Hemobartoneloza este o boală care, în stadiile inițiale, poate trece ușor neobservată, mai ales la pisicile care au un sistem imunitar puternic. Totuși, pe măsură ce infecția avansează și numărul de globule roșii scade, semnele clinice devin tot mai evidente. Recunoașterea din timp a simptomelor este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.

Primele semne ale infecției

În faza incipientă, semnele pot fi subtile și ușor de confundat cu alte probleme de sănătate:

  • Letargie – pisica pare mai puțin activă sau doarme mai mult decât de obicei,
  • Scăderea apetitului – refuzul hranei sau interes scăzut față de mâncare,
  • Slăbire progresivă – pierderea în greutate fără o cauză evidentă,
  • Mucoase palide – gingiile, conjunctiva și buzele pot părea mai deschise la culoare, semn al instalării anemiei,
  • Febră ușoară – în special în perioada de multiplicare activă a bacteriei în sânge.

Simptome avansate și complicații posibile

Dacă infecția progresează și nu este tratată, pot apărea manifestări mult mai severe:

  • Anemie severă – manifestată prin slăbiciune generalizată, dificultăți de respirație și intoleranță la efort,
  • Icter – colorarea galbenă a mucoaselor sau pielii, semn al distrugerii masive a globulelor roșii,
  • Splenomegalie – mărirea splinei, detectabilă prin palpare sau ecografie,
  • Creșterea frecvenței respiratorii – semn al scăderii oxigenării sângelui,
  • Colaps – în cazurile foarte grave, când anemia devine incompatibilă cu viața.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea hemobartonelozei nu se face doar pe baza simptomelor. Pentru a confirma prezența infecției, este esențial un set de investigații specifice, care să evidențieze atât impactul asupra organismului, cât și prezența directă a bacteriei.

Examen clinic general

Se va evalua:

  • Starea generală a pisicii (apetit hidric și alimentar, nivelul de energie, posibile modificări în greutate)
  • Culoarea mucoaselor (pentru semne de anemie – mucoase albe sau icter – mucoase galbene)
  • Palparea abdomenului (pentru identificarea creșterii în volum a splinei)

Analize de sânge

1. Hemoleucograma completă:
Aceasta este esențială pentru evaluarea gradului de anemie. Se pot observa:

  • Scăderea numărului de eritrocite (RBC) și a hematocritului (HCT),
  • Regenerare eritrocitară (prezența reticulocitelor, dacă măduva reacționează).

2. Frotiu de sânge colorat:
Este o metodă prin care bacteriile pot fi vizualizate (cu ajutorul microscopului) atașate de suprafața globulelor roșii.

3. Teste PCR:
Aceasta este metoda cea mai precisă pentru diagnostic. PCR-ul poate detecta infecția chiar și în stadiile latente sau când frotiul este negativ.

Teste complementare

  • Teste pentru FeLV și FIV – deoarece coinfecțiile sunt frecvente și influențează evoluția bolii.
  • Profil biochimic – pentru evaluarea funcției hepatice și renale, mai ales dacă se suspectează complicații.
  • Examinare ecografică abdominală – pentru a evalua splina și ficatul în cazurile mai avansate.

Tratamentul hemobartonelozei la pisici

Odată diagnosticată, hemobartoneloza necesită tratament prompt și adaptat fiecărui caz în parte, în funcție de severitatea simptomelor și de starea generală a pisicii. Scopul tratamentului este dublu: eliminarea bacteriei (antibioterapie) și stabilizarea pisicii.

Antibiotice utilizate în tratamentul infecției

Tratamentul de bază al hemobartonelozei se face cu antibiotice din clasa tetraciclinelor.

Este esențial ca tratamentul cu antibiotice să fie administrat exact cum a fost prescris de medic, fără întreruperi, chiar dacă pisica pare să-și revină rapid.

Suplimente și îngrijire de susținere pentru recuperare

Pisicile diagnosticate cu hemobartoneloză au nevoie de susținere generală, mai ales în caz de anemie sau stare generală alterată:

  • Suplimente cu fier – utile pentru susținerea refacerii masei eritrocitare,
  • Complex de vitamine B – ajută la stimularea producției de globule roșii,
  • Aminoacizi esențiali și hepatoprotectoare – pentru pisicile cu afectare hepatică sau pierdere de masă musculară,
  • Hidratare corespunzătoare – fie oral, fie prin perfuzii, dacă pisica este deshidratată,
  • Transfuzii de sânge – pot fi necesare în cazurile de anemie severă, pentru stabilizarea rapidă a pacientului.

Cât durează tratamentul și ce trebuie să monitorizezi

Durata tratamentului variază, dar în general 3–4 săptămâni, uneori mai mult.

Este important ca proprietarii să urmărească:

  • Apariția sau dispariția simptomelor (letargie, icter, pierderea apetitului),
  • Modificări ale culorii mucoaselor (semn al evoluției anemiei),
  • Aportul de apă și hrană – orice refuz alimentar trebuie raportat medicului,
  • Eventuale reacții adverse la antibiotice.

Cum să previi hemobartoneloza la pisici

Prevenirea hemobartonelozei este mult mai ușoară decât tratarea complicațiilor pe care le poate provoca această boală. Chiar dacă nu există un vaccin împotriva Mycoplasma haemofelis, există măsuri clare și eficiente pe care le poți lua pentru a reduce riscul de infecție.

hemobartonella pisica

Majoritatea cazurilor de hemobartoneloză sunt transmise prin înțepătura puricilor infectați. De aceea, controlul extern al paraziților este esențial:

  • Aplică lunar produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar (spot-on, tablete, zgărzi de calitate).
  • Tratează și mediul (covorașe, pătuțuri, canapele), mai ales dacă ai mai multe animale.
  • Nu neglija tratamentele nici în sezonul rece – puricii pot supraviețui în interiorul locuinței pe tot parcursul anului.

Limitează contactul cu pisici necunoscute

Pisicile care trăiesc în libertate sau în grupuri sunt mai expuse riscului de infecție, mai ales dacă se luptă între ele. Pentru a reduce riscul:

  • Evită să lași pisica să iasă nesupravegheată afară.
  • Dacă adopți o pisică nouă, ține-o în carantină și testeaz-o înainte de a o introduce în grup.
  • Dacă ai o pisică donatoare de sânge, testeaz-o regulat pentru a preveni transmiterea bolii în caz de transfuzie.

Menține un sistem imunitar puternic

Pisicile sănătoase, cu o imunitate robustă, pot combate mai ușor infecțiile sau pot rămâne asimptomatice. Pentru a le susține imunitatea:

  • Oferă o hrană completă, echilibrată și adaptată vârstei.
  • Redu pe cât posibil stresul: schimbări bruște, zgomote puternice, conflicte între pisici. Felliway este un produs ce ajută pisicile să treacă cu ușurință peste perioadele de stres.
  • Programează controale veterinare regulate, inclusiv analize de rutină, mai ales dacă pisica are acces afară.

Citește articolul Lasă un comentariu

Piodermita la câini: semne și simptome timpurii, diagnostic și opțiuni de tratament

Pielea câinilor este prima linie de apărare împotriva factorilor externi, însă uneori poate deveni vulnerabilă în fața infecțiilor bacteriene. Una dintre cele mai frecvente probleme dermatologice întâlnite la câini este piodermita. Deși poate suna complicat, această afecțiune este tratabilă, mai ales dacă este depistată la timp.

Ce este piodermita la câini și cât de gravă poate fi?

Piodermita este o afecțiune cutanată de natură infecțioasă, cauzată în principal de bacterii precum cele din genul Staphylococcus. În mod normal, aceste bacterii fac parte din flora naturală a pielii, dar în anumite condiții, când bariera cutanată este compromisă sau imunitatea locală este scăzută, ele pot pătrunde în straturile superficiale sau profunde ale dermului (al doilea strat la pielii), declanșând inflamație și infecție.

Această patologie este frecvent întâlnită în medicina veterinară canină și apare adesea ca manifestare secundară a altor dezechilibre: alergii (atopie, reacții alimentare), infestații parazitare (cu purici sau Demodex), dereglări endocrine (hipotiroidism, hiperadrenocorticism), traumatisme sau igienă inadecvată.

piodermita la caini

Cauzele principale ale piodermitei

 Factori de risc care predispun câinii la infecții ale pielii

Piodermita nu apare izolat, ci este adesea o consecință a unei alte probleme de sănătate care afectează integritatea pielii sau sistemul imunitar al câinelui. Identificarea cauzei principale este esențială pentru un tratament eficient și pentru prevenirea recidivelor.

Iată cei mai frecvenți factori care pot predispune câinii la infecții cutanate:

  • Alergiile
    Alergiile alimentare, atopice (la mediu) sau de contact pot determina inflamații cronice ale pielii, creând un teren favorabil pentru dezvoltarea infecțiilor bacteriene.
  • Infestările cu paraziți externi
    Puricii, căpușele sau acarienii (precum Demodex -demodecia sau Sarcoptes – râia) pot cauza leziuni prin mușcături sau scărpinat intens, permițând bacteriilor să pătrundă și să se înmulțească.
  • Dezechilibre hormonale
    Tulburări endocrine precum hipotiroidismul sau boala Cushing (hiperadrenocorticismul) pot reduce capacitatea pielii de a se apăra în mod natural, crescând susceptibilitatea la infecții.
  • Traumatisme sau leziuni auto-provocate
    Scărpinatul excesiv, mușcatul sau linsul compulsiv pot deteriora bariera cutanată, deschizând poarta pentru bacterii.
  • Igienă necorespunzătoare sau umiditate excesivă
    Urechile lăsate, pliurile cutanate (la rase precum Bulldog sau Shar Pei) sau expunerea frecventă la apă pot crea medii umede, favorabile dezvoltării bacteriilor.
  • Sistem imunitar slăbit
    Puii, câinii vârstnici sau cei cu boli cronice pot avea un sistem imunitar mai vulnerabil, ceea ce le reduce capacitatea de a lupta eficient cu infecțiile.
  • Factori de rasă
    Anumite rase, precum West Highland White Terrier, Labrador Retriever, Boxer sau Shar Pei, sunt mai predispuse genetic la boli dermatologice, inclusiv piodermită.

Semne și simptome timpurii ale piodermitei la câini

Cum arată leziunile cutanate și unde apar cel mai frecvent

Manifestările clinice ale piodermitei variază în funcție de severitate și de profunzimea infecției, însă există câteva semne caracteristice care apar frecvent în stadiile incipiente.

Leziunile tipice includ:

  • Papule (mici umflături roșii)
  • Pustule (bubițe cu puroi, asemănătoare coșurilor)
  • Cruste sau zone descuamate
  • Alopecie focală (căderea localizată a blănii)
  • Leziuni circulare cu margini roșii și centru mai deschis la culoare (asemănătoare cu cele din dermatofitoză)
leziuni specifice piodermita

Zonele cele mai predispuse la apariția leziunilor sunt:

  • Abdomenul (în special partea ventrală)
  • Axilele și zona inghinală
  • Spațiile interdigitale
  • Zona periorală și bărbia
  • Pliurile pielii (în cazul raselor cu anatomie specifică)
  • Fața internă a coapselor sau spatele, în funcție de comportamentul de scărpinat/lingere

Când trebuie să mergi la medicul veterinar

Orice modificare apărută la nivelul pielii câinelui tău merită atenție, mai ales dacă simptomele persistă sau se agravează. Deși unele iritații minore pot trece de la sine, infecțiile bacteriene precum piodermita nu se vindecă fără tratament adecvat și, netratate, pot deveni dureroase sau cronice.

Este recomandat să consulți medicul veterinar dacă observi oricare dintre următoarele semne:

  • Zone de piele roșie, inflamată, care persistă mai mult de 2-3 zile
  • Bubițe cu puroi, cruste sau leziuni circulare
  • Căderea localizată a blănii
  • Mâncărime excesivă, scărpinat sau lingere constantă într-o anumită zonă
  • Miros neplăcut provenind de la nivelul pielii
  • Răni care nu se vindecă sau par să se extindă
  • Schimbări de comportament, iritabilitate sau apatie

De asemenea, dacă ai mai avut episoade recurente de piodermită sau știi că patrupedul tău suferă de alergii sau alte afecțiuni cronice, este important să ceri sfatul veterinarului de la primele semne. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât tratamentul va fi mai eficient și mai puțin invaziv.

Tipuri de piodermită la câini

Piodermita nu este o afecțiune uniformă – ea poate avea forme diferite, în funcție de profunzimea infecției, vârsta animalului sau frecvența apariției. Recunoașterea tipului de piodermită este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient.

Piodermita superficială vs. profundă

Piodermita superficială afectează doar straturile exterioare ale pielii (epiderma și foliculii de păr)  Papule, pustule, cruste fine
Roșeață și mâncărime
Alopecie localizată (căderea blănii în zone mici) Leziuni circulare
Piodermita profundă afectează straturile profunde ale pielii (derm și subderm)  Noduli, abcese, inflamație intensă
Leziuni umede, uneori sângerânde
Durere la atingere
Secreții purulente abundente
Cicatrizare lentă  

Piodermita juvenilă la căței – celulita juvenilă

Această formă de piodermită afectează exclusiv puii, în special între 3 și 16 săptămâni de viață. Este o afecțiune inflamatorie cu componentă autoimună, care predispune rapid la suprainfecție bacteriană. Semnele includ:

  • Umflături dureroase la nivelul feței (în jurul ochilor, buzelor, urechilor)
  • Pustule și cruste pe cap și gât
  • Ganglioni limfatici măriți
  • Letargie, febră, scăderea apetitului

Piodermita recurentă

Când infecția reapare frecvent, chiar și după tratamente corect administrate, vorbim de piodermită recurentă. Aceasta nu este o boală în sine, ci un semnal de alarmă că există o cauză subiacentă netratată sau cronică, cum ar fi:

  • Alergii (atopie, alergii alimentare).
  • Dezechilibre hormonale.
  • Imunitate scăzută.
  • Probleme de igienă, umiditate excesivă sau întreținere incorectă a blănii.

Opțiuni de tratament pentru piodermita la câini

Antibiotice și terapii antimicrobiene

Tratamentul piodermitei trebuie adaptat în funcție de severitatea infecției, profunzimea leziunilor și eventualele cauze subiacente. De cele mai multe ori, este necesară o abordare combinată, care include atât tratament local, cât și sistemic.

1. Antibiotice orale

În formele moderate sau profunde, medicul veterinar va prescrie antibiotice administrate pe cale orală, pe o durată minimă de 2–6 săptămâni, in funcție de severitate. Este esențial ca schema de tratament să fie urmată întocmai, chiar dacă semnele clinice se ameliorează rapid, pentru a preveni recidiva și rezistența bacteriană.

Pentru a determina exact ce bacterie este implicată și care este cel mai eficient antibiotic, este recomandat un test de cultură bacteriană și antibiogramă.

2. În paralel, se folosesc frecvent terapii topice cu efect antimicrobian, care ajută la reducerea încărcăturii bacteriene de la suprafața pielii și accelerează vindecarea.

Șampoane medicinale și îngrijire locală a pielii

Tratamentul local este extrem de important, mai ales în formele superficiale de piodermită sau ca suport pentru antibioticul sistemic. Igiena corectă a pielii reduce riscul de recidivă și sprijină regenerarea țesuturilor afectate.

Printre cele mai eficiente produse se numără:

Pentru rezultate optime:

  • Spală câinele cu apă călduță
  • Lasă șamponul să acționeze 5–10 minute înainte de clătire
  • Clătește cu apă din abundență și usucă zonele foarte bine fară să provoci arsuri/ iritații

Tratamente naturale și suplimente pentru sănătatea pielii

În completarea terapiei medicamentoase, unele soluții naturale și suplimente nutriționale pot susține sănătatea pielii și pot reduce inflamația sau recidiva infecțiilor:

  • Acizi grași Omega-3 și Omega-6 – au rol antiinflamator și contribuie la hidratarea și elasticitatea pielii
  • Ulei de pește – adesea inclus în alimentație sub formă de capsule sau lichid
  • Probiotice și prebiotice – ajută la echilibrul florei intestinale, cu efecte pozitive asupra sistemului imunitar
  • Extracte naturale (aloé vera, gălbenele, ovăz coloidal) – utilizate topic pentru calmarea pielii iritate
  • Suplimente cu zinc, biotină și vitaminele A, E – sprijină regenerarea pielii și blănii

Piodermita nu este doar o infecție de piele, ci un semnal că organismul câinelui are nevoie de atenție și susținere. Cu tratamentul potrivit și o igienă riguroasă, majoritatea cazurilor se vindecă complet.

Pentru a preveni reapariția infecțiilor:

  • Menține blana curată și pielea bine uscată, mai ales după baie sau plimbări în ploaie,
  • Folosește periodic șampoane antiseptice, mai ales în sezonul cald sau la câinii predispuși,
  • Asigură o alimentație echilibrată și suplimente pentru piele, dacă este cazul,
  • Mergi la controale regulate, mai ales dacă patrupedul tău are alergii sau alte probleme cronice.

Grija constantă și observarea atentă a schimbărilor pot face diferența între un episod trecător și o problemă de durată. Iar câinele tău merită tot ce e mai bun, inclusiv o piele sănătoasă și fără disconfort.

Citește articolul 1 Comentariu

Dermatita alergică la pisici: ce trebuie să știi despre cauze, simptome și tratamente eficiente

pisica se scarpina

Dermatita alergică la pisici este o afecțiune frecvent întâlnită, care poate provoca disconfort major animalului de companie și îngrijorare proprietarului. Mâncărimile intense, roșeața pielii sau căderea blănii sunt semnale clare că organismul pisicii reacționează la un alergen, fie că este vorba de mușcătura unui purice, un ingredient alimentar sau factori de mediu precum praful ori polenul. Identificarea corectă a cauzei și intervenția rapidă sunt esențiale pentru a reduce suferința animalului și a preveni agravarea simptomelor. În acest articol vei afla care sunt principalele cauze ale dermatitei alergice la pisici, cum se manifestă această afecțiune și ce soluții eficiente există pentru calmarea pielii și îmbunătățirea stării de sănătate.

Cum se manifestă dermatita alergică la pisici

Semnele dermatitei alergice la pisici pot varia de la ușoare la severe, în funcție de sensibilitatea individuală a animalului și de tipul de alergen implicat. Cele mai frecvente simptome includ:

  • Scărpinat excesiv – Pisica se scarpină constant, mai ales în zona gâtului, capului sau spatelui.
  • Leziuni pe piele – Apar iritații, roșeață, cruste sau răni deschise cauzate de zgârietură.
  • Căderea blănii – Zonele afectate pot prezenta subțierea sau pierderea completă a părului.
  • Lins compulsiv – Pisica își linge insistent anumite părți ale corpului, mai ales lăbuțele și abdomenul.
  • Piele uscată sau cu mătreață – Semn al inflamației cronice a pielii.
  • Infecții secundare – Dacă pielea rămâne iritată, pot apărea infecții bacteriene sau fungice.

Tipuri de dermatită alergică la feline

Dermatita alergică la pisici poate avea mai multe forme, în funcție de tipul de alergen care declanșează reacția. Identificarea corectă a tipului de dermatită este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient și personalizat. Iată cele mai întâlnite tipuri de dermatită alergică la pisici:

  • Dermatita alergică la purici (DAP) – Este cea mai frecventă formă și apare ca reacție la saliva puricilor.
  • Alergiile alimentare – Unele pisici dezvoltă alergii la ingrediente comune din hrană.
  • Dermatita atopică– Este o reacție alergică la factori din mediu, precum polen, mucegai, acarieni sau praf.
  • Dermatita de contact – Este cauzată de substanțe iritante cu care pisica intră în contact (detergenți, produse de curățenie, textile, plante toxice etc.).

Cauzele și simptomele dermatitei alergice la pisici

Dermatita alergică la pisici poate avea multiple cauze, iar identificarea corectă a acestora este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient. Alergiile pot apărea la orice vârstă și pot fi declanșate de factori externi sau interni, cum ar fi paraziți, alimente, alergeni de mediu sau substanțe iritante. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente cauze care duc la apariția dermatitei alergice la feline și simptomele acestora.

Alergia la purici, cea mai frecventă cauză

Alergia la purici (DAP – dermatita alergică la purici) este cea mai răspândită cauză a dermatitei alergice la pisici. Această reacție apare în urma contactului cu saliva puricilor în timpul mușcăturii. Chiar și o infestare ușoară sau o singură înțepătură poate provoca o reacție severă, în special la pisicile sensibile. Simptomele includ scărpinat intens, roșeață și căderea părului în special în zona spatelui și a cozii.

Alergiile alimentare și impactul asupra pielii pisicii

Alergiile alimentare sunt o altă cauză importantă a dermatitei la pisici și apar atunci când sistemul imunitar reacționează la unul sau mai multe ingrediente din hrană. Cele mai frecvente alergene alimentare sunt proteinele din pui, vită, lactate sau pește. Semnele clinice includ mâncărimi persistente, în special în jurul feței, urechilor, lăbuțelor și zonei perianale, dar pot apărea și tulburări digestive.

Dermatita atopică – alergeni din mediu și sensibilitatea pisicii

Dermatita atopică este o reacție alergică declanșată de factori de mediu precum polenul, acarienii din praf, mucegaiurile sau părul altor animale. Afectează în special pisicile cu predispoziție genetică și are adesea caracter sezonier. Manifestările includ prurit, lins excesiv, roșeață și infecții secundare, iar zonele cele mai afectate sunt fața, urechile și lăbuțele.

pisica cu dermatita atopica

Reacții alergice la produse de îngrijire sau substanțe chimice

Unele pisici pot dezvolta reacții alergice de contact la anumite produse de îngrijire, cum ar fi șampoane, soluții de curățare pentru blană sau chiar detergenți folosiți la spălarea păturilor. De asemenea, substanțele chimice din mediul înconjurător precum produsele de curățenie, parfumurile sau soluțiile de dezinfectare pot provoca iritații și inflamații ale pielii. Simptomele apar, de regulă, localizat, în zonele de contact direct.

Cum se pune diagnosticul corect

Diagnosticul dermatitei alergice la pisici necesită o evaluare atentă, întrucât simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni dermatologice, cum ar fi infecțiile fungice, parazitozele cutanate sau problemele hormonale. Medicul veterinar va analiza istoricul complet al pisicii, mediul în care trăiește, alimentația și tratamentele aplicate recent. În unele cazuri sunt necesare teste suplimentare cum ar fi examinarea microscopică a unui raclat dermic, culturi bacteriene sau fungice, teste de sânge ori diete de excludere pentru a ajunge la un diagnostic clar și precis.

Când trebuie să mergi la veterinar

Este recomandat să consulți un medic veterinar atunci când observi oricare dintre următoarele semne:

  • Pisica se scarpină sau se linge excesiv
  • Apar zone fără blană, răni, cruste sau roșeață pe piele
  • Există secreții, inflamații sau mirosuri neplăcute la nivelul pielii
  • Simptomele persistă mai mult de câteva zile sau se agravează
  • Tratamentele uzuale (deparazitări, șampoane) nu dau rezultate

Tratamente eficiente pentru dermatita alergică la pisici

Tratamentul dermatitei alergice la pisici variază în funcție de cauza identificată și de severitatea simptomelor. Este esențial ca schema terapeutică să fie stabilită de un medic veterinar, însă gestionarea pe termen lung implică și alegeri corecte în ceea ce privește alimentația, igiena și protecția împotriva factorilor declanșatori. Mai jos sunt prezentate cele mai eficiente metode de tratament, în funcție de cauză.

Tratamentul împotriva puricilor

În cazul dermatitei alergice cauzate de purici (DAP), controlul strict al paraziților externi este prioritar. Se recomandă utilizarea lunară a produselor antiparazitare, cum ar fi pipetele spot-on, comprimatele masticabile sau zgărzile repelente, atât pentru pisică, cât și pentru animalele de companie cu care conviețuiește. De asemenea, dezinsecția mediului (covor, pături, mobilier) este esențială pentru prevenirea reinfestării. Produsele cu fipronil, selamectină sau fluralaner sunt frecvent recomandate de medicii veterinari.

Dieta hipoalergenică și suplimente pentru sănătatea pielii

În cazul suspiciunii de alergii alimentare, se recomandă inițierea unei diete de excludere, bazată pe hrană hipoalergenică, cu proteine hidrolizate sau surse proteice noi (ex. rață, iepure, somon). Acest tip de alimentație reduce reacțiile imune și sprijină regenerarea pielii. Suplimentele cu acizi grași esențiali omega-3 și omega-6 (de ex. ulei de somon) contribuie la menținerea integrității barierei cutanate și reduc inflamația. Acestea pot fi adăugate în alimentație sub formă de capsule, uleiuri sau integratori special formulați.

Medicamente antihistaminice și antiinflamatoare recomandate de veterinar

Pentru controlul simptomelor acute – precum pruritul sever sau inflamația extinsă – medicul veterinar poate prescrie antihistaminice, corticosteroizi sau, în unele cazuri, imunomodulatoare. Aceste medicamente ajută la întreruperea ciclului mâncărime–leziune și reduc disconfortul pisicii. Administrarea se face doar la indicația specialistului, în dozele și pe durata recomandată, pentru a evita efectele adverse.

Remedii naturale și produse speciale pentru îngrijirea pielii

Pe lângă tratamentul de bază, produsele dermatocosmetice destinate pisicilor pot aduce beneficii importante. Șampoanele hipoalergenice, spray-urile calmante sau loțiunile pot reduce iritațiile și hidrata pielea uscată. Există și soluții naturale sub formă de geluri sau pudre cicatrizante, utile în leziunile superficiale. Alegerea produselor potrivite trebuie făcută cu grijă, evitând ingredientele iritante sau parfumurile artificiale.

Dermatita alergică la pisici este o afecțiune frecventă, dar cu o gestionare corectă și tratamente adecvate, simptomele pot fi ținute sub control, iar calitatea vieții pisicii poate fi semnificativ îmbunătățită. Identificarea cauzei, consultul veterinar și folosirea produselor potrivite sunt pași esențiali în procesul de recuperare!

Citește articolul Lasă un comentariu

Cum să alegi cel mai bun lapte pentru căței și când să începi diversificarea alimentației la puii de câine

Cățel care bea lapte cu biberonul

Primii pași în viața unui cățel sunt extrem de importanți, mai ales când vine vorba de nutriție. Dacă tocmai ai devenit „părinte” de pui de câine sau ai în grijă un pui orfan, probabil te întrebi ce lapte i se potrivește cel mai bine și când ar trebui să începi diversificarea alimentației. Alegerea corectă a alimentației poate face o diferență uriașă în dezvoltarea lui. Dacă nu are acces la laptele matern, ai nevoie de un înlocuitor potrivit, adaptat nevoilor sale. Iar când vine momentul să introduci hrana solidă, este esențial să știi cum să faci tranziția blând și corect.

De ce au nevoie cățeii nou-născuți de lapte special

Puii de câine vin pe lume cu un sistem imunitar fragil și un stomac delicat. Laptele matern le oferă exact ce au nevoie: proteine, grăsimi, anticorpi și vitamine esențiale.

Dar ce faci dacă mama nu este prezentă sau nu poate alăpta?

Cât de sigur este să hrănești un cățel cu lapte de vacă sau de capră

Laptele de vacă sau de capră nu este adaptat nevoilor unui cățel. Este slab în proteine și bogat în lactoză, ceea ce poate provoca tulburări digestive. De aceea, este important să alegi un lapte special conceput pentru nevoile nutriționale ale cățeilor.

⚠️ Laptele de vacă poate provoca diaree și balonare severă la puii de câine.

Cum să alegi cel mai bun lapte pentru căței

Un înlocuitor bun pentru laptele matern trebuie să reproducă cât mai fidel compoziția naturală. Asta înseamnă echilibru între proteine, grăsimi, carbohidrați și micronutrienți.

Ce ingrediente trebuie să conțină un lapte de calitate

  • Proteine ușor digerabile (de preferat de origine animală);
  • Grăsimi sănătoase (ideal cu DHA – contribuie la dezvoltarea corectă a creierului, a ochilor și a sistemului nervos);
  • Vitamine (A, D3, E, C, complexul B);
  • Calciu și fosfor pentru o dezvoltare armonioasă a sistemului osos;
  • Prebiotice pentru o floră intestinală sănătoasă.

Lapte praf sau lapte lichid pentru căței – care este alegerea potrivită?

Atunci când trebuie să alegi un înlocuitor pentru laptele matern, ai două opțiuni principale: laptele praf și cel lichid. Fiecare are propriile avantaje și dezavantaje, în funcție de stilul tău de viață și de nevoile puiului de câine.

CaracteristiciLapte praf pentru cațeiLapte lichid pentru caței
AvantajeTermen de valabilitate mai lung
Mai economic
Se prepară în cantitatea dorită  
Gata de utilizare
Textură perfectă
Ideal pentru urgențe sau pui sensibili
DezavantajeNecesită preparare
Posibilă formare de cocoloașe
Atenție sporită la igienă  
Preț mai mare
Necesită refrigerare
Se recomandă consumul rapid după deschidere

Cele mai bune branduri de lapte pentru puii de câine 

Alegerea unui lapte de calitate este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a puilor de câine. În funcție de nevoile specifice și buget, iată câteva formule de încredere disponibile în petshop-ul nostru:

  •  Royal Canin BabyDog Milk – recunoscut pentru compoziția apropiată de laptele matern, ideal pentru puii din primele săptămâni.
  •  Brit Care Puppy Milk – formulă echilibrată, potrivită pentru digestia delicată a cățeilor.
  •  Trixie Puppy Milk – o variantă accesibilă, ușor de preparat, ideală pentru toate rasele.
  •  Bosch Puppy Milk – conține vitamine esențiale și un raport corect de proteine pentru o creștere armonioasă.
  •  Leche Can Lait – formulă premium, îmbogățită cu DHA, pentru suport imunitar și dezvoltare cerebrală.
  •  Puppy Essence Milk – lapte maternizat complet, potrivit pentru pui slăbiți sau orfani.
  •  Lacto Can Colostrum (JT) – bogat în colostru natural, ideal pentru susținerea sistemului imunitar.
  •  LactaDIET Colostrum – oferă combinația ideală între colostru, vitamine și acizi grași Omega-3.

Cum se hrănește corect un cățel cu lapte special

Hrănirea corectă face diferența dintre un cățel sănătos și unul cu probleme digestive sau de dezvoltare. Modul de preparare, administrare și frecvența orelor de hrănire sunt printre cele mai importante aspecte, mai ales în primele zile de viață.

Cât de des trebuie hrănit un pui de câine cu lapte

VârstăFrecvența administrării laptelui pe parcursul a 24 de ore
0 – 2 săptămânila fiecare 2-3 ore
2 – 4 săptămâni4 – 5 mese
> 4 săptămâni3 – 4 mese

Cum se prepară corect laptele praf pentru căței

Formula de amestec este diferită de la un producător la altul, de aceea, este recomandat să se respecte indicațiile produsului ales. În general, apa folosită pentru preparare, trebuie să fie potabilă/ filtrată, adusă la o temperatură de aproximativ 40 de grade și testată la încheietura mâinii înainte de administrare.

Greșeli frecvente în hrănirea cu biberonul și cum să le eviți

Hrănirea cu biberonul pare simplă, dar necesită atenție la detalii. Mici greșeli pot afecta sănătatea puiului de câine, mai ales în primele săptămâni de viață, când este foarte fragil.

1. Prepararea incorectă a laptelui

  • ❌ Dozare greșită a pudrei sau folosirea apei prea fierbinți/reci.
  •  Respectă instrucțiunile de pe ambalaj și folosește apă încălzită la 38-40°C.

2. Biberonul nesterilizat

  • ❌ Hrănirea cu un biberon nespălat corespunzător între utilizări.
  • Sterilizează biberonul și tetina după fiecare folosire, mai ales în primele 2-3 săptămâni.

3. Poziția greșită a puiului

  • ❌ Cățelul este hrănit pe spate, ca un bebeluș – pericol – pneumonie prin aspirație.
  • Ține cățelul cu burtica în jos sau ușor înclinat, sprijinit pe abdomen – exact cum ar sta când suge de la mamă.
Pui de câine care bea lapte

 4. Forțarea tetinei

  1. ❌ Apăsarea biberonului ca să curgă mai repede.
  2. Lasă puiul să sugă în ritmul său. O tetină cu orificiu potrivit va permite curgerea lentă și constantă. Dacă pare să se chinuie, poți înlocui tetina cu una mai potrivită ca debit.

 5. Program haotic de hrănire

  • ❌ Hrăniri la intervale neregulate sau prea dese.
  • Respectă un program de hrănire adaptat vârstei.

Când și cum să începi diversificarea alimentației la puii de câine

Primele săptămâni de viață ale unui cățel sunt marcate de o alimentație exclusiv cu lapte matern sau formulă specială. Însă, pe măsură ce crește, organismul lui începe să aibă nevoie de nutrienți suplimentari.

Căței care mănâncă

Când este bine să treci de la lapte la hrană solidă – semnele care îți arată că puiul de câine este pregătit pentru diversificare

Diversificarea alimentației la căței începe, în general, între 4 și 5 săptămâni de viață, dar depinde de mai mulți factori, precum:

·  Cățelul începe să mestece instinctiv

·  Își manifestă interesul pentru hrana mamei sau cea a altor animale

·  Nu se mai satură doar cu lapte

·  Are deja dințișori de lapte care încep să erupă

Tranziția trebuie să fie treptată, fără a forța sau înlocui complet laptele.

Pașii corecți pentru introducerea hranei solide

  • Amestecă cu lapte maternizat – pentru a face trecerea treptat, alege sa mixezi hrana nouă introdusă cu laptele pe care deja puiul de câine îl consumă. În primă fază, alimentația trebuie să aibă o consistență păstoasă, moale.
  • Crește treptat cantitatea – pe măsură ce cățelul se adaptează, redu cantitatea de lapte și crește aportul de hrană solidă.
  • Menține hidratarea – După ce începe să mănânce hrană uscată, asigură-i apă proaspătă la discreție.

Diversificarea corectă pregătește cățelul pentru o viață sănătoasă și îl ajută să evite probleme digestive sau carențe nutriționale.

Dacă ești la început de drum și nu ești sigur ce tip de hrană să alegi pentru cățelul tău – uscată sau umedă – îți recomandăm să consulți și articolul nostru: „Hrana uscată sau umedă pentru câini: avantaje, dezavantaje și cum alegi hrana corectă pentru câinele tău”. Vei găsi acolo informații utile despre beneficiile fiecărui tip și cum să iei o decizie în funcție de nevoile câinelui tău.

Alegerea celui mai bun lapte pentru căței și momentul potrivit pentru diversificarea alimentației sunt pași esențiali în creșterea unui pui de câine sănătos și fericit. Folosirea unui lapte maternizat de calitate, adaptat nevoilor nutriționale ale cățeilor, contribuie la dezvoltarea armonioasă a sistemului imunitar și digestiv. De asemenea, introducerea treptată a hranei solide, începând cu vârsta de 4-5 săptămâni, asigură o tranziție lină și previne problemele digestive.​

Pentru a oferi puiului tău cea mai bună îngrijire, consultă recomandările specialiștilor și alege produse de încredere, disponibile în petshop-ul nostru. Astfel, vei asigura o creștere sănătoasă și echilibrată, punând bazele unei relații de durată cu noul tău companion.​

Citește articolul Lasă un comentariu

De ce câinele tău își linge excesiv labele: cauze și soluții pentru dermatitele de sezon

Câine care își linge lăbuțele

Ai observat că patrupedul tău își linge obsesiv lăbuțele, mai ales în ultima perioadă? Nu ești singur! Mulți stăpâni se confruntă cu acest comportament, mai ales în sezonul schimbărilor de temperatură. De la alergii la iritanți din mediu, cauzele pot fi diverse, iar ignorarea lor poate duce la disconfort sau chiar infecții. În acest articol, îți explicăm de ce se întâmplă acest lucru și ce poți face ca să-l ajuți – cu soluții eficiente, prietenoase și ușor de pus în aplicare.

Când devine îngrijorător faptul că un câine își linge labele?

Un câine care își linge ocazional lăbuțele nu este neapărat un motiv de îngrijorare — este un comportament normal de igienă. Însă devine o problemă atunci când:

Linsul este frecvent, obsesiv sau constant, în special până la apariția iritațiilor, rănilor sau pierderii părului.

Labele sunt roșii, inflamate sau au un miros neplăcut, semn că pot exista infecții bacteriene sau fungice.
Câinele începe să șchiopăteze sau evită să calce pe o labă anume, ceea ce poate indica durere locală.
Comportamentul apare brusc și persistă mai multe zile, fără nicio cauză evidentă.
Linsul este însoțit de alte semne, cum ar fi scărpinatul excesiv, secreții, apatie sau pierderea apetitului.

Aceste semne pot indica probleme mai serioase precum dermatite, alergii (alimentare sau de mediu), paraziți, dureri articulare sau chiar tulburări comportamentale (anxietate, plictiseală).

Cauzele principale pentru care câinele își linge des labele

Alergii sezoniere (polen, iarbă, praf, mucegai)

Primăvara și toamna sunt perioade în care alergiile de mediu se intensifică. Polenul, iarba proaspăt tunsă, praful sau sporii de mucegai pot irita pielea câinelui, în special în zona lăbuțelor. Linsul este o reacție firească pentru a calma mâncărimea, dar poate agrava inflamația.

Infecții ale pielii (bacteriene, fungice, parazitare)

Zonele umede și calde dintre degete sunt un loc ideal pentru dezvoltarea bacteriilor sau fungilor, mai ales dacă labele sunt frecvent umede. Linsul excesiv poate introduce și mai multe bacterii în zonă, creând un cerc vicios.

Dermatită de contact cauzată de substanțe iritante

Produsele de curățenie, sarea de pe trotuare iarna sau erbicidele folosite în parcuri pot provoca iritații locale. Câinele încearcă să îndepărteze iritantul lingând zona afectată.

Stres, anxietate sau plictiseală

Unii câini își ling compulsiv labele ca metodă de auto-liniștire. Este mai frecvent la câinii care stau mult singuri, se plictisesc sau trec prin schimbări de rutină.

Răni, tăieturi sau corpi străini între degete

Pietricele, cioburi, spini sau chiar ghemotoace de păr pot rămâne blocate între degete și cauza disconfort. Linsul este prima reacție la durere sau jenă.

Probleme articulare și durere cronică

Câinii cu artrită, displazie sau dureri articulare pot linge zona afectată ca o formă de alinare. Deși problema e internă, manifestarea e adesea la nivelul labei.

Cum recunoști o dermatită de sezon la câini

Dermatita de sezon este o reacție inflamatorie a pielii provocată de factori de mediu, cum ar fi polenul, iarba, praful sau mucegaiul. Apare frecvent primăvara și toamna și poate afecta orice rasă, deși câinii cu piele sensibilă sau predispoziție la alergii sunt mai expuși.

Iată cele mai frecvente semne care ar trebui să-ți atragă atenția

🔸 Lins excesiv al labelor, în special după plimbări.
🔸 Roșeață, inflamație sau iritație în zona labelor, abdomenului sau axilelor.
🔸 Scărpinat frecvent sau frecarea de mobilă și covoare.
🔸 Blană lipsă sau subțierea ei în anumite zone (mai ales pe labe sau burtă).
🔸 Piele uscată, cu scuame sau cu aspect uleios.
🔸 Mișcări de scuturare a capului sau scărpinat la urechi (pot apărea și otite alergice).
🔸 Neliniște sau iritabilitate – disconfortul constant poate afecta și comportamentul.

Soluții eficiente pentru a opri lingerea excesivă a labelor

Identificarea cauzei este primul pas, dar ce poți face concret ca să-ți ajuți câinele să scape de acest obicei deranjant (și uneori dureros)? Iată câteva soluții care dau rezultate, pe care le poți aplica acasă, cu sau fără produse speciale:

1. Curățarea labelor după plimbare

Folosește șervețele speciale pentru câini sau clătește lăbuțele cu apă călduță după fiecare ieșire. Astfel îndepărtezi polenul, praful, sarea sau alte substanțe iritante.

 Recomandare: Șervețele hipoalergenice, soluții de curățare fără alcool, geluri calmante.

2. Aplică produse calmante și regeneratoare

Există spray-uri, unguente sau loțiuni cu ingrediente naturale (aloevera, mușețel, gălbenele) care reduc inflamația și grăbesc vindecarea pielii.

🔹 Atenție: Asigură-te că produsul este sigur pentru a fi lins, în caz că animalul insistă.

3. Protejează lăbuțele cu botosei sau șosete pentru câini

Dacă alergiile sunt cauzate de contactul direct cu iarba, nisipul sau substanțele de pe asfalt, o protecție fizică este adesea cea mai eficientă soluție.

4. Oferă o alimentație bogată în acizi grași Omega-3

Suplimentele cu ulei de somon, in sau krill pot reduce inflamațiile și întări bariera naturală a pielii.

🔹 Beneficii: Blană mai sănătoasă, piele mai puțin reactivă la alergeni.

5. Combate plictiseala și stresul

Dacă linsul este de natură comportamentală, asigură-te că are parte de suficientă mișcare, stimulare mentală și atenție.

🔹 Ajută: Jucării interactive, jocuri de tip puzzle, plimbări mai lungi sau antrenamente scurte și distractive.

Când trebuie să mergi la veterinar

Uneori, linsul lăbuțelor poate părea doar un gest banal, dar în spate se pot ascunde probleme care necesită atenție medicală. Dacă ai încercat soluțiile de bază și nu observi nicio îmbunătățire, e momentul să apelezi la un specialist.

Mergi la veterinar dacă:

🔴 Linsul este constant și obsesiv, indiferent de momentul zilei.
🔴 Pielea de pe labe este roșie, inflamată sau prezintă răni deschise.
🔴 Se observă pierderea părului în zona afectată.
🔴 Labele au un miros neplăcut (semn posibil de infecție).
🔴 Câinele începe să șchiopăteze sau evită să calce pe o labă.
🔴 Se scarpină frecvent în alte zone ale corpului (urechi, burtă, axile).
🔴 Există scurgeri, cruste sau alte leziuni la nivelul pielii.
🔴 Câinele pare iritat, neliniștit sau apatic.

Medicul veterinar va putea face diferența între o alergie, o infecție, o problemă ortopedică sau una comportamentală și va recomanda tratamentul potrivit.

În concluzie, linsul excesiv al lăbuțelor nu trebuie ignorat, mai ales când persistă sau se agravează. Cu soluțiile și produsele potrivite, majoritatea cazurilor de dermatită de sezon și disconfortul asociat pot fi gestionate acasă, dar uneori este necesar ajutorul unui veterinar pentru un diagnostic corect. Dacă ai nelămuriri sau ai nevoie de sfaturi, nu ezita să ne contactezi sau să explorezi selecția noastră de produse special concepute pentru a proteja și calma pielea sensibilă a câinelui tău.

Îngrijirea adecvată înseamnă un câine fericit și sănătos!

Citește articolul Lasă un comentariu