PetMart Blog

Baia câinelui: cât de des trebuie făcută și cele mai bune șampoane pentru toate tipurile de blană

baia la caine

Igiena blănii este esențială pentru sănătatea și confortul câinelui tău! Știai că o baie prea frecventă sau un șampon nepotrivit îi pot face mai mult rău decât bine?

Fie că ai un cățel energic care se tăvălește în orice baltă sau un companion cu blană lungă și sensibilă, alegerea momentului potrivit pentru baie și a produselor corecte este foarte importantă.

În acest articol îți explicăm cât de des ar trebui să-ți speli câinele, în funcție de mai mulți factori, de ce  anumite șampoane  nu sunt potrivite pentru patrupedul tău și cum alegi cea mai bună variantă pentru tipul lui de blană!

Cât de des trebuie spălat un câine

O frecvență prea mare a băilor poate afecta bariera naturală de protecție a pielii, ducând la uscăciune, iritații sau afecțiuni dermatologice. Pe de altă parte, băile prea rare pot favoriza acumularea de murdărie, bacterii și mirosuri neplăcute, crescând riscul unor probleme de sănătate. Intervalul optim de îmbăiere diferă de la un câine la altul, variind de la o dată pe săptămână până la câteva ori pe an, în funcție de nevoile individuale.

Nu există reguli generale pentru o baie corectă, însă, regularitatea este dependentă de câțiva factori, precum: rasa și lungimea blănii, stilul de viață, diferite afecțiuni dermatologice și perioada anului.

Rasa și lungimea blănii

Rasa câinelui tău va fi un factor esențial în stabilirea frecvenței băilor, dar și a efortului necesar pentru întreținerea blănii. Fiecare rasă are nevoi specifice de îngrijire, iar acest lucru influențează cât de des trebuie spălat câinele.

Câinii cu blană deasă, creață sau lungă, cum sunt Shih Tzu, Pudelul și Bichonul Frise, necesită o rutină de baie mai frecventă comparativ cu alte rase.

Shih Tzu are blană deasă și lungă, care se încurcă ușor și reține murdăria. Pentru a menține pielea și blana sănătoase și pentru a preveni mirosurile neplăcute, se recomandă o baie la fiecare trei săptămâni.

Poodle-ul, având o blană asemănătoare cu a Shih Tzu-ului, dar ușor mai densă și ondulată, beneficiază tot de o frecvență de baie de aproximativ trei săptămâni, pentru a preveni uscarea pielii și încâlcirea firelor de păr.

Bichon Frise este cunoscut pentru blana sa albă, pufoasă și extrem de întreținută. Această rasă poate avea nevoie de o baie la fiecare două săptămâni, urmată de o sesiune de tuns regulată, pentru a evita formarea nodurilor și a problemelor dermatologice.

Bulldog-ul are o piele sensibilă, cu multe pliuri care pot reține umezeală, murdărie sau bacterii, ceea ce poate duce la iritații dacă nu este îngrijit corespunzător. În general, o baie la fiecare 4–6 săptămâni este suficientă pentru a menține pielea și blana curate și sănătoase. Totuși, frecvența poate varia în funcție de stilul de viață al câinelui, nivelul de activitate sau cât de ușor se murdărește. Fiecare Bulldog are nevoi individuale, așa că rutina de îngrijire trebuie adaptată în funcție de acestea.

Golden Retrieverii pot fi spălați la fiecare 4–6 săptămâni sau ori de câte ori este necesar, în funcție de nivelul de murdărire. Totuși, băile prea frecvente pot afecta negativ blana dublă caracteristică acestei rase, ducând la uscăciune și pierderea uleiurilor naturale. În loc să insiști pe spălări dese, este recomandat să te concentrezi pe periaj regulat, care ajută la îndepărtarea părului mort, a prafului și a impurităților. Astfel, blana rămâne curată, iar pielea este stimulată, favorizând o creștere sănătoasă a părului.

Deși blana lor deasă și pufoasă pare greu de întreținut, Husky-ul este, de fapt, o rasă surprinzător de ușor de îngrijit. Acești câini sunt foarte curați din fire și au o blană cu proprietăți de auto-curățare, similară cu cea a pisicilor. Din acest motiv, pot fi îmbăiați o dată la 6 luni, sau mai des dacă se murdăresc excesiv.

Nivelul de activitate și stilul de viață

Activitățile zilnice ale câinelui tău influențează în mod direct frecvența băilor. Dacă este un adevărat aventurier, căruia îi place să se tăvălească în noroi, să sară prin bălți sau să sape gropi, va avea nevoie de băi mai frecvente pentru a îndepărta murdăria acumulată și pentru a preveni iritațiile pielii.

În schimb, câinii care petrec cea mai mare parte a timpului în interior rămân, de obicei, mai curați și nu au nevoie de băi atât de dese. În cazul lor, o baie este necesară doar atunci când încep să miroasă sau când blana își schimba textura și devine unsuroasă.

Probleme dermatologice sau alergii

În cazul câinilor cu afecțiuni ale pielii, precum dermatite, alergii sau infecții, o baie săptămânală poate ajuta la calmarea mâncărimilor, reducerea inflamațiilor și accelerarea procesului de vindecare. După ce pielea începe să se refacă, frecvența băilor poate fi redusă treptat, de exemplu, la fiecare două săptămâni. Este important, însă, să discuți cu medicul veterinar înainte de a stabili o rutină, pentru a alege soluția potrivită în funcție de nevoile individuale ale câinelui tău.

Sezon și climă

Anotimpurile influențează atât frecvența băilor, cât și tipul de produse folosite.

În lunile calde și umede, mulți câini dezvoltă un miros specific, iar blana poate deveni mai grasă. De asemenea, alergiile cutanate sunt mai frecvente, la fel și paraziții externi, cum ar fi puricii și căpușele, care pot irita suplimentar pielea. În aceste perioade, băile mai frecvente pot fi necesare.

Iarna, câinii tind să stea mai mult în interior și se murdăresc mai puțin, dar pielea lor devine mai uscată, ceea ce poate duce la mâncărimi sau iritații. În acest caz, iar frecvența băilor trebuie adaptată în funcție de cât de murdară este blana.

De ce nu trebuie să folosești șampon pentru oameni pentru baia câinelui tău

Pielea câinilor este mult mai sensibilă decât a noastră. În timp ce pielea umană are un pH mai acid (5.5–5.6), cea a câinilor are un pH mai neutru (6.2–7.4). Folosirea șampoanelor pentru oameni poate dezechilibra acest pH, afectând bariera naturală de protecție a pielii. Rezultatul? Uscăciune, mâncărimi, iritații și un risc crescut de infecții sau paraziți.

În plus, câinii au doar 3–5 straturi de celule ale pielii, comparativ cu cele 10–15 ale oamenilor. Așadar, produsele nepotrivite sau prea dure pot cauza leziuni sau exfolieri, eliminând uleiurile naturale esențiale pentru sănătatea blănii și a pielii.

Cum alegi cel mai bun șampon pentru câinele tău

Ce ingrediente este indicat sa eviți?

Atunci când alegi un șampon pentru câinele tău, este esențial să acorzi atenție listei de ingrediente. Evită produsele care conțin:

  • Parabeni
  • Ftalați
  • Sulfați (precum SLS)
  • Coloranți artificiali
  • Parfumuri puternice

Ce fel de ingrediente sunt de preferat?

Optează pentru șampoane cu ingrediente blânde și naturale, cum ar fi:

ingrediente sampon sanatos caine

Ideal este să alegi un produs hipoalergenic, testat dermatologic, mai ales dacă ai un câine cu piele sensibilă sau predispus la alergii.

Alegerea șamponului în funcție de tipul de blană

Blană scurtă

Câinii cu blană scurtă, precum Pugii, Bulldogii sau Dobermanii, au nevoie de un șampon blând, cu acțiune de curățare eficientă, dar delicată. Deoarece blana lor nu reține la fel de multă murdărie sau uleiuri, este important ca produsul folosit să nu usuce pielea. Optează pentru formule simple, fără ingrediente grele, eventual cu extracte naturale calmante, cum ar fi aloe vera sau mușețelul.

Șampon Champ Richer – este un șampon profesional pentru câini, care hidratează pielea și catifelează blana fără a compromite mecanismul natural de apărare al pielii.

Șampon Sens-I-Lavi – este un șampon micelar, cu acțiune blândă, dedicat câinilor cu blana scurtă.

Blană lungă sau ondulată

Rasele cu blană lungă sau ondulată, precum Yorkshire Terrierii, Cockerii Spaniel sau Bichonii, au nevoie de șampoane hidratante, care să prevină încâlcirea și ruperea firului de păr. Alege un produs care oferă nutriție și catifelare, preferabil cu uleiuri naturale (argan, jojoba, cocos) și proteine din mătase sau grâu. Poți folosi și un balsam special pentru câini, pentru a facilita pieptănarea și pentru un luciu sănătos al blănii.

Camon – șamponul conține aloe vera, ulei de jojoba, ulei de ricin și gumă de guar ce hidratează pielea și blana și ajută la descâlcire.

Beaphar – Șamponul, care este îmbogățit cu ulei de migdale și aloe vera hrănește părul de la rădăcină până la vârf, lăsând blana câinilor moale și lucioasă.

Câini cu piele sensibilă sau predispuși la alergii

Dacă patrupedul tău se confruntă cu mâncărimi, roșeață sau iritații frecvente, este important să alegi un șampon hipoalergenic, fără parfumuri, coloranți sau substanțe iritante. Caută formule special create pentru piele sensibilă, cu ingrediente calmante precum fulgi de ovăz coloidal, aloe vera, miere sau ulei de calendula. În cazurile mai severe, consultă medicul veterinar pentru un șampon dermatologic potrivit.

Șampon Biogance Dog Shampoo Repairing Lavanda – Șamponul este formulat cu ulei esențial de lavandă și extract de zmeură, fiind indicat în mod special pentru curățarea pielii sensibile și iritate.

Șampon Allerderm – este un șampon blând pH neutru, potrivit pentru utilizare frecventă.

Alte tipuri de șampoane

Pe lângă șampoanele obișnuite, există produse special formulate pentru nevoi specifice. Iată cele mai întâlnite variante:

Șampon uscat pentru câini

Ideal în perioadele reci, între băile clasice sau în situații în care câinele nu poate fi spălat cu apă. Sub formă de pudră sau spray, șamponul uscat absoarbe excesul de sebum, împrospătează blana și neutralizează mirosurile. Este o soluție practică, dar nu trebuie să înlocuiască complet baia tradițională.

Șampon antiparazitar

Formulat pentru a combate și preveni infestările cu purici, căpușe sau alți paraziți externi. Conține substanțe active precum permetrin, piretrine sau uleiuri esențiale cu efect repelent (în variantele naturale). Este important să fie ales în funcție de vârsta și greutatea câinelui, și să nu fie folosit prea frecvent, pentru a evita iritațiile.

Șampon pentru căței

Cățeii au pielea mult mai sensibilă, așa că au nevoie de un șampon foarte blând, fără parfumuri sau ingrediente iritante. Aceste produse sunt formulate special pentru pH-ul delicat al puilor și pot fi folosite începând cu o vârstă recomandată de obicei de 6–8 săptămâni.

Citește articolul Lasă un comentariu

Ce mănâncă o pisică anemică: recomandări pentru o dietă care ajută

anemia la pisici

Anemia la pisici nu este o boală propriu-zisă, ci mai degrabă un semnal de alarmă că în organism există o problemă. Ea se caracterizează printr-un număr scăzut de globule roșii sănătoase, ceea ce poate duce la simptome precum oboseală accentuată, slăbiciune sau gingii palide. De cele mai multe ori, anemia este doar vârful aisbergului, fiind cauzată de o afecțiune subiacentă care trebuie descoperită și tratată corespunzător. Poate avea numeroase cauze, manifestări diverse și este adesea asociată cu o varietate de boli, de la infecții până la afecțiuni cronice sau autoimune.

Anemia la pisici este o afecțiune care nu trebuie neglijată, iar alimentația joacă un rol crucial în susținerea organismului și în procesul de refacere. Dacă te întrebi ce mănâncă o pisică anemică, acest ghid îți oferă toate informațiile esențiale pentru a construi o dietă potrivită și eficientă.

De ce este importantă alimentația pentru o pisică anemică

Alimentația joacă un rol esențial în susținerea recuperării unei pisici anemice, deoarece furnizează nutrienții de care organismul are nevoie pentru a produce globule roșii sănătoase și pentru a combate efectele anemiei. O dietă adecvată nu doar că ajută la refacerea nivelului de energie și la întărirea sistemului imunitar, dar poate și sprijini tratamentul medical, contribuind activ la vindecare.

Cum influențează dieta regenerarea globulelor roșii

Globulele roșii transportă oxigenul către țesuturi, iar în cazul anemiei, acest proces este afectat. O dietă bogată în nutrienții potriviți poate stimula măduva osoasă să producă mai multe globule roșii, contribuind la refacerea organismului. Alimentele hrănitoare, ușor de digerat și adaptate nevoilor pisicii bolnave pot accelera vindecarea.

Ce nutrienți sunt esențiali pentru combaterea anemiei

Anemia poate fi cauzată de deficiențe nutriționale, pierderi de sânge sau boli cronice. Nutrienții esențiali pentru combaterea acesteia includ:

  • Fierul, vital pentru formarea hemoglobinei,
  • Vitamina B12 (cobalamina) și B9 (acid folic), care ajută la sinteza ADN-ului,
  • Proteinele, indispensabile pentru formarea celulelor sangvine și pentru susținerea sistemului imunitar.

Alimente recomandate pentru pisicile anemice

Surse naturale de fier și cum le poți include în dietă

Fierul de origine animală este cel mai ușor de absorbit. Cele mai bune surse includ:

  • Ficatul de pui, vită sau curcan – oferă cantități mari de fier și vitamina A,
  • Carnea roșie slabă – bogată în fier și proteine,
  • Ouăle (fierte) – o sursă moderată de fier și proteine.

Aceste alimente pot fi servite fierte, fără condimente, în cantități moderate, pentru a evita suprasolicitarea ficatului.

Proteine de calitate: carne, organe și alte opțiuni sigure

Proteinele de origine animală sunt cele mai eficiente pentru pisici, fiind carnivore stricte. Se recomandă:

  • Carne slabă de pui, curcan, iepure,
  • Inimă, rinichi, splină – organe bogate în fier,
  • Pește gras (somon, sardine) – o sursă bună de omega-3 (trebuie oferit cu prudență și doar ocazional).

Vitamine esențiale pentru pisica anemică (B12, B9, C)

  • Vitamina B12 se găsește în ficat, pește și carne de vită,
  • Acidul folic (B9) este prezent în organe, dar poate necesita suplimentare,
  • Vitamina C nu este esențială pentru pisici, dar în cazuri speciale poate fi administrată la recomandarea medicului veterinar pentru a spori absorbția fierului.

Suplimente recomandate și cum să le administrezi corect

Suplimentele trebuie administrate doar la recomandarea veterinarului. Cele mai utilizate includ:

Administrarea corectă presupune:

  • Respectarea dozelor recomandate,
  • Evitarea amestecului cu alimente bogate în calciu – lactate (care inhibă absorbția fierului),
  • Monitorizarea reacțiilor adverse (greață, constipație).

🚫Alimente interzise sau nerecomandate pentru pisicile anemice:

  • Lapte și produse lactate – reduc absorbția fierului,
  • Ficat în exces – poate duce la hipervitaminoză A,
  • Alimente procesate pentru oameni – bogate în sare și condimente.

✅ Dietă echilibrată pentru pisicile anemice – exemplu de meniu zilnic

Hrana uscată vs. hrana umedă: ce este mai bine să alegi

  • Hrana umedă este de preferat, deoarece:
    • Are un conținut mai mare de apă (evită deshidratarea),
    • Este mai ușor de mestecat și digerat,
    • Are de obicei o palatabilitate mai bună.
  • Hrana uscată poate fi utilizată ca adaos, dacă este de calitate superioară și formulată pentru pisici cu nevoi speciale.

Rețete și combinații benefice pentru refacerea organismului

Exemplu de meniu zilnic pentru o pisică anemică (4 kg):

  • Mic dejun: pate umed cu ficat de pui și ou fiert (1/2 ou)
  • Prânz: carne fiartă de curcan + o linguriță de piure de dovleac
  • Cină: carne de vită slabă + supliment cu fier (dacă este prescris de medicul veterinar)
  • Gustare: bucățele de inimă fiartă sau hrană umedă cu taurina adăugată

Când trebuie să mergi la veterinar

Anemia poate fi simptomul unei boli mai grave, cum ar fi:

  • Infecții parazitare (hemobartoneloză, babesioză)
  • Boli renale
  • Afecțiuni autoimune sau cronice
  • Sângerări interne
gingii palide pisica

Un diagnostic precis, urmat de tratament adecvat și o dietă corectă, poate face diferența între agravarea stării pisicii și recuperarea completă.

Citește articolul Lasă un comentariu

Hemobartoneloza la pisici. Ce este, lista simptomelor și metode recomandate de tratament

hemobartoneloza la pisici

Ca medic veterinar, am întâlnit de-a lungul timpului numeroase cazuri de pisici aduse în cabinetul veterinar deoarece erau mai letargice, prezentau un apetit selectiv, dormeau mai mult ca de obicei, dar care, în realitate ascundeau o problemă serioasă: hemobartoneloza. Este o boală mai puțin cunoscută de mulți proprietari, dar care poate afecta grav sănătatea pisicii dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. În acest articol îți voi explica ce presupune această afecțiune, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament există, astfel încât să poți recunoaște din timp semnele de alarmă și să acționezi prompt pentru binele companionului tău.

Ce este hemobartoneloza la pisici

Cauze și agenți patogeni

Hemobartoneloza, cunoscută și sub denumirea de micoplasmoză hemotropică, este o boală infecțioasă a sângelui cauzată de bacterii care atacă globulele roșii. La pisici, principalul agent implicat este Mycoplasma haemofelis (Haemobartonella felis), o bacterie ce se fixează pe suprafața acestor celule roșii, distrugându-le treptat și provocând anemia. Această afecțiune poate varia ca severitate, de la forme subclinice (fără simptome vizibile) până la cazuri grave care pun viața în pericol.

Pisicile afectate pot părea inițial doar apatice sau mai retrase, dar în lipsa unui diagnostic și tratament corect, hemobartoneloza poate evolua rapid.

Este important de menționat că hemobartoneloza apare frecvent la pisicile imunocompromise – fie din cauza unor infecții concomitente (cum ar fi FIV sau FeLV), fie în perioade de stres, gestatie sau boli cronice.

Cum se transmite hemobartoneloza între pisici

Așa cum am mai precizat într-un articol anterior dedicat felinelor și importanța tratamentului de prevenție împortiva paraziților externi, transmiterea se face în principal prin intermediul ectoparaziților, în special puricii și, mai rar, căpușele. Acestea pot transporta bacteria de la o pisică infectată la una sănătoasă în timpul hrănirii.

O altă cale posibilă de transmitere este prin mușcături, în special în cazul pisicilor care trăiesc în medii cu acces liber afară.

Lista simptomelor hemobartonelozei la pisici

Hemobartoneloza este o boală care, în stadiile inițiale, poate trece ușor neobservată, mai ales la pisicile care au un sistem imunitar puternic. Totuși, pe măsură ce infecția avansează și numărul de globule roșii scade, semnele clinice devin tot mai evidente. Recunoașterea din timp a simptomelor este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.

Primele semne ale infecției

În faza incipientă, semnele pot fi subtile și ușor de confundat cu alte probleme de sănătate:

  • Letargie – pisica pare mai puțin activă sau doarme mai mult decât de obicei,
  • Scăderea apetitului – refuzul hranei sau interes scăzut față de mâncare,
  • Slăbire progresivă – pierderea în greutate fără o cauză evidentă,
  • Mucoase palide – gingiile, conjunctiva și buzele pot părea mai deschise la culoare, semn al instalării anemiei,
  • Febră ușoară – în special în perioada de multiplicare activă a bacteriei în sânge.

Simptome avansate și complicații posibile

Dacă infecția progresează și nu este tratată, pot apărea manifestări mult mai severe:

  • Anemie severă – manifestată prin slăbiciune generalizată, dificultăți de respirație și intoleranță la efort,
  • Icter – colorarea galbenă a mucoaselor sau pielii, semn al distrugerii masive a globulelor roșii,
  • Splenomegalie – mărirea splinei, detectabilă prin palpare sau ecografie,
  • Creșterea frecvenței respiratorii – semn al scăderii oxigenării sângelui,
  • Colaps – în cazurile foarte grave, când anemia devine incompatibilă cu viața.

Metode de diagnostic

Diagnosticarea hemobartonelozei nu se face doar pe baza simptomelor. Pentru a confirma prezența infecției, este esențial un set de investigații specifice, care să evidențieze atât impactul asupra organismului, cât și prezența directă a bacteriei.

Examen clinic general

Se va evalua:

  • Starea generală a pisicii (apetit hidric și alimentar, nivelul de energie, posibile modificări în greutate)
  • Culoarea mucoaselor (pentru semne de anemie – mucoase albe sau icter – mucoase galbene)
  • Palparea abdomenului (pentru identificarea creșterii în volum a splinei)

Analize de sânge

1. Hemoleucograma completă:
Aceasta este esențială pentru evaluarea gradului de anemie. Se pot observa:

  • Scăderea numărului de eritrocite (RBC) și a hematocritului (HCT),
  • Regenerare eritrocitară (prezența reticulocitelor, dacă măduva reacționează).

2. Frotiu de sânge colorat:
Este o metodă prin care bacteriile pot fi vizualizate (cu ajutorul microscopului) atașate de suprafața globulelor roșii.

3. Teste PCR:
Aceasta este metoda cea mai precisă pentru diagnostic. PCR-ul poate detecta infecția chiar și în stadiile latente sau când frotiul este negativ.

Teste complementare

  • Teste pentru FeLV și FIV – deoarece coinfecțiile sunt frecvente și influențează evoluția bolii.
  • Profil biochimic – pentru evaluarea funcției hepatice și renale, mai ales dacă se suspectează complicații.
  • Examinare ecografică abdominală – pentru a evalua splina și ficatul în cazurile mai avansate.

Tratamentul hemobartonelozei la pisici

Odată diagnosticată, hemobartoneloza necesită tratament prompt și adaptat fiecărui caz în parte, în funcție de severitatea simptomelor și de starea generală a pisicii. Scopul tratamentului este dublu: eliminarea bacteriei (antibioterapie) și stabilizarea pisicii.

Antibiotice utilizate în tratamentul infecției

Tratamentul de bază al hemobartonelozei se face cu antibiotice din clasa tetraciclinelor.

Este esențial ca tratamentul cu antibiotice să fie administrat exact cum a fost prescris de medic, fără întreruperi, chiar dacă pisica pare să-și revină rapid.

Suplimente și îngrijire de susținere pentru recuperare

Pisicile diagnosticate cu hemobartoneloză au nevoie de susținere generală, mai ales în caz de anemie sau stare generală alterată:

  • Suplimente cu fier – utile pentru susținerea refacerii masei eritrocitare,
  • Complex de vitamine B – ajută la stimularea producției de globule roșii,
  • Aminoacizi esențiali și hepatoprotectoare – pentru pisicile cu afectare hepatică sau pierdere de masă musculară,
  • Hidratare corespunzătoare – fie oral, fie prin perfuzii, dacă pisica este deshidratată,
  • Transfuzii de sânge – pot fi necesare în cazurile de anemie severă, pentru stabilizarea rapidă a pacientului.

Cât durează tratamentul și ce trebuie să monitorizezi

Durata tratamentului variază, dar în general 3–4 săptămâni, uneori mai mult.

Este important ca proprietarii să urmărească:

  • Apariția sau dispariția simptomelor (letargie, icter, pierderea apetitului),
  • Modificări ale culorii mucoaselor (semn al evoluției anemiei),
  • Aportul de apă și hrană – orice refuz alimentar trebuie raportat medicului,
  • Eventuale reacții adverse la antibiotice.

Cum să previi hemobartoneloza la pisici

Prevenirea hemobartonelozei este mult mai ușoară decât tratarea complicațiilor pe care le poate provoca această boală. Chiar dacă nu există un vaccin împotriva Mycoplasma haemofelis, există măsuri clare și eficiente pe care le poți lua pentru a reduce riscul de infecție.

hemobartonella pisica

Majoritatea cazurilor de hemobartoneloză sunt transmise prin înțepătura puricilor infectați. De aceea, controlul extern al paraziților este esențial:

  • Aplică lunar produse antiparazitare recomandate de medicul veterinar (spot-on, tablete, zgărzi de calitate).
  • Tratează și mediul (covorașe, pătuțuri, canapele), mai ales dacă ai mai multe animale.
  • Nu neglija tratamentele nici în sezonul rece – puricii pot supraviețui în interiorul locuinței pe tot parcursul anului.

Limitează contactul cu pisici necunoscute

Pisicile care trăiesc în libertate sau în grupuri sunt mai expuse riscului de infecție, mai ales dacă se luptă între ele. Pentru a reduce riscul:

  • Evită să lași pisica să iasă nesupravegheată afară.
  • Dacă adopți o pisică nouă, ține-o în carantină și testeaz-o înainte de a o introduce în grup.
  • Dacă ai o pisică donatoare de sânge, testeaz-o regulat pentru a preveni transmiterea bolii în caz de transfuzie.

Menține un sistem imunitar puternic

Pisicile sănătoase, cu o imunitate robustă, pot combate mai ușor infecțiile sau pot rămâne asimptomatice. Pentru a le susține imunitatea:

  • Oferă o hrană completă, echilibrată și adaptată vârstei.
  • Redu pe cât posibil stresul: schimbări bruște, zgomote puternice, conflicte între pisici. Felliway este un produs ce ajută pisicile să treacă cu ușurință peste perioadele de stres.
  • Programează controale veterinare regulate, inclusiv analize de rutină, mai ales dacă pisica are acces afară.

Citește articolul Lasă un comentariu

Piodermita la câini: semne și simptome timpurii, diagnostic și opțiuni de tratament

Pielea câinilor este prima linie de apărare împotriva factorilor externi, însă uneori poate deveni vulnerabilă în fața infecțiilor bacteriene. Una dintre cele mai frecvente probleme dermatologice întâlnite la câini este piodermita. Deși poate suna complicat, această afecțiune este tratabilă, mai ales dacă este depistată la timp.

Ce este piodermita la câini și cât de gravă poate fi?

Piodermita este o afecțiune cutanată de natură infecțioasă, cauzată în principal de bacterii precum cele din genul Staphylococcus. În mod normal, aceste bacterii fac parte din flora naturală a pielii, dar în anumite condiții, când bariera cutanată este compromisă sau imunitatea locală este scăzută, ele pot pătrunde în straturile superficiale sau profunde ale dermului (al doilea strat la pielii), declanșând inflamație și infecție.

Această patologie este frecvent întâlnită în medicina veterinară canină și apare adesea ca manifestare secundară a altor dezechilibre: alergii (atopie, reacții alimentare), infestații parazitare (cu purici sau Demodex), dereglări endocrine (hipotiroidism, hiperadrenocorticism), traumatisme sau igienă inadecvată.

piodermita la caini

Cauzele principale ale piodermitei

 Factori de risc care predispun câinii la infecții ale pielii

Piodermita nu apare izolat, ci este adesea o consecință a unei alte probleme de sănătate care afectează integritatea pielii sau sistemul imunitar al câinelui. Identificarea cauzei principale este esențială pentru un tratament eficient și pentru prevenirea recidivelor.

Iată cei mai frecvenți factori care pot predispune câinii la infecții cutanate:

  • Alergiile
    Alergiile alimentare, atopice (la mediu) sau de contact pot determina inflamații cronice ale pielii, creând un teren favorabil pentru dezvoltarea infecțiilor bacteriene.
  • Infestările cu paraziți externi
    Puricii, căpușele sau acarienii (precum Demodex -demodecia sau Sarcoptes – râia) pot cauza leziuni prin mușcături sau scărpinat intens, permițând bacteriilor să pătrundă și să se înmulțească.
  • Dezechilibre hormonale
    Tulburări endocrine precum hipotiroidismul sau boala Cushing (hiperadrenocorticismul) pot reduce capacitatea pielii de a se apăra în mod natural, crescând susceptibilitatea la infecții.
  • Traumatisme sau leziuni auto-provocate
    Scărpinatul excesiv, mușcatul sau linsul compulsiv pot deteriora bariera cutanată, deschizând poarta pentru bacterii.
  • Igienă necorespunzătoare sau umiditate excesivă
    Urechile lăsate, pliurile cutanate (la rase precum Bulldog sau Shar Pei) sau expunerea frecventă la apă pot crea medii umede, favorabile dezvoltării bacteriilor.
  • Sistem imunitar slăbit
    Puii, câinii vârstnici sau cei cu boli cronice pot avea un sistem imunitar mai vulnerabil, ceea ce le reduce capacitatea de a lupta eficient cu infecțiile.
  • Factori de rasă
    Anumite rase, precum West Highland White Terrier, Labrador Retriever, Boxer sau Shar Pei, sunt mai predispuse genetic la boli dermatologice, inclusiv piodermită.

Semne și simptome timpurii ale piodermitei la câini

Cum arată leziunile cutanate și unde apar cel mai frecvent

Manifestările clinice ale piodermitei variază în funcție de severitate și de profunzimea infecției, însă există câteva semne caracteristice care apar frecvent în stadiile incipiente.

Leziunile tipice includ:

  • Papule (mici umflături roșii)
  • Pustule (bubițe cu puroi, asemănătoare coșurilor)
  • Cruste sau zone descuamate
  • Alopecie focală (căderea localizată a blănii)
  • Leziuni circulare cu margini roșii și centru mai deschis la culoare (asemănătoare cu cele din dermatofitoză)
leziuni specifice piodermita

Zonele cele mai predispuse la apariția leziunilor sunt:

  • Abdomenul (în special partea ventrală)
  • Axilele și zona inghinală
  • Spațiile interdigitale
  • Zona periorală și bărbia
  • Pliurile pielii (în cazul raselor cu anatomie specifică)
  • Fața internă a coapselor sau spatele, în funcție de comportamentul de scărpinat/lingere

Când trebuie să mergi la medicul veterinar

Orice modificare apărută la nivelul pielii câinelui tău merită atenție, mai ales dacă simptomele persistă sau se agravează. Deși unele iritații minore pot trece de la sine, infecțiile bacteriene precum piodermita nu se vindecă fără tratament adecvat și, netratate, pot deveni dureroase sau cronice.

Este recomandat să consulți medicul veterinar dacă observi oricare dintre următoarele semne:

  • Zone de piele roșie, inflamată, care persistă mai mult de 2-3 zile
  • Bubițe cu puroi, cruste sau leziuni circulare
  • Căderea localizată a blănii
  • Mâncărime excesivă, scărpinat sau lingere constantă într-o anumită zonă
  • Miros neplăcut provenind de la nivelul pielii
  • Răni care nu se vindecă sau par să se extindă
  • Schimbări de comportament, iritabilitate sau apatie

De asemenea, dacă ai mai avut episoade recurente de piodermită sau știi că patrupedul tău suferă de alergii sau alte afecțiuni cronice, este important să ceri sfatul veterinarului de la primele semne. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât tratamentul va fi mai eficient și mai puțin invaziv.

Tipuri de piodermită la câini

Piodermita nu este o afecțiune uniformă – ea poate avea forme diferite, în funcție de profunzimea infecției, vârsta animalului sau frecvența apariției. Recunoașterea tipului de piodermită este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient.

Piodermita superficială vs. profundă

Piodermita superficială afectează doar straturile exterioare ale pielii (epiderma și foliculii de păr)  Papule, pustule, cruste fine
Roșeață și mâncărime
Alopecie localizată (căderea blănii în zone mici) Leziuni circulare
Piodermita profundă afectează straturile profunde ale pielii (derm și subderm)  Noduli, abcese, inflamație intensă
Leziuni umede, uneori sângerânde
Durere la atingere
Secreții purulente abundente
Cicatrizare lentă  

Piodermita juvenilă la căței – celulita juvenilă

Această formă de piodermită afectează exclusiv puii, în special între 3 și 16 săptămâni de viață. Este o afecțiune inflamatorie cu componentă autoimună, care predispune rapid la suprainfecție bacteriană. Semnele includ:

  • Umflături dureroase la nivelul feței (în jurul ochilor, buzelor, urechilor)
  • Pustule și cruste pe cap și gât
  • Ganglioni limfatici măriți
  • Letargie, febră, scăderea apetitului

Piodermita recurentă

Când infecția reapare frecvent, chiar și după tratamente corect administrate, vorbim de piodermită recurentă. Aceasta nu este o boală în sine, ci un semnal de alarmă că există o cauză subiacentă netratată sau cronică, cum ar fi:

  • Alergii (atopie, alergii alimentare).
  • Dezechilibre hormonale.
  • Imunitate scăzută.
  • Probleme de igienă, umiditate excesivă sau întreținere incorectă a blănii.

Opțiuni de tratament pentru piodermita la câini

Antibiotice și terapii antimicrobiene

Tratamentul piodermitei trebuie adaptat în funcție de severitatea infecției, profunzimea leziunilor și eventualele cauze subiacente. De cele mai multe ori, este necesară o abordare combinată, care include atât tratament local, cât și sistemic.

1. Antibiotice orale

În formele moderate sau profunde, medicul veterinar va prescrie antibiotice administrate pe cale orală, pe o durată minimă de 2–6 săptămâni, in funcție de severitate. Este esențial ca schema de tratament să fie urmată întocmai, chiar dacă semnele clinice se ameliorează rapid, pentru a preveni recidiva și rezistența bacteriană.

Pentru a determina exact ce bacterie este implicată și care este cel mai eficient antibiotic, este recomandat un test de cultură bacteriană și antibiogramă.

2. În paralel, se folosesc frecvent terapii topice cu efect antimicrobian, care ajută la reducerea încărcăturii bacteriene de la suprafața pielii și accelerează vindecarea.

Șampoane medicinale și îngrijire locală a pielii

Tratamentul local este extrem de important, mai ales în formele superficiale de piodermită sau ca suport pentru antibioticul sistemic. Igiena corectă a pielii reduce riscul de recidivă și sprijină regenerarea țesuturilor afectate.

Printre cele mai eficiente produse se numără:

Pentru rezultate optime:

  • Spală câinele cu apă călduță
  • Lasă șamponul să acționeze 5–10 minute înainte de clătire
  • Clătește cu apă din abundență și usucă zonele foarte bine fară să provoci arsuri/ iritații

Tratamente naturale și suplimente pentru sănătatea pielii

În completarea terapiei medicamentoase, unele soluții naturale și suplimente nutriționale pot susține sănătatea pielii și pot reduce inflamația sau recidiva infecțiilor:

  • Acizi grași Omega-3 și Omega-6 – au rol antiinflamator și contribuie la hidratarea și elasticitatea pielii
  • Ulei de pește – adesea inclus în alimentație sub formă de capsule sau lichid
  • Probiotice și prebiotice – ajută la echilibrul florei intestinale, cu efecte pozitive asupra sistemului imunitar
  • Extracte naturale (aloé vera, gălbenele, ovăz coloidal) – utilizate topic pentru calmarea pielii iritate
  • Suplimente cu zinc, biotină și vitaminele A, E – sprijină regenerarea pielii și blănii

Piodermita nu este doar o infecție de piele, ci un semnal că organismul câinelui are nevoie de atenție și susținere. Cu tratamentul potrivit și o igienă riguroasă, majoritatea cazurilor se vindecă complet.

Pentru a preveni reapariția infecțiilor:

  • Menține blana curată și pielea bine uscată, mai ales după baie sau plimbări în ploaie,
  • Folosește periodic șampoane antiseptice, mai ales în sezonul cald sau la câinii predispuși,
  • Asigură o alimentație echilibrată și suplimente pentru piele, dacă este cazul,
  • Mergi la controale regulate, mai ales dacă patrupedul tău are alergii sau alte probleme cronice.

Grija constantă și observarea atentă a schimbărilor pot face diferența între un episod trecător și o problemă de durată. Iar câinele tău merită tot ce e mai bun, inclusiv o piele sănătoasă și fără disconfort.

Citește articolul Lasă un comentariu

Dermatita alergică la pisici: ce trebuie să știi despre cauze, simptome și tratamente eficiente

pisica se scarpina

Dermatita alergică la pisici este o afecțiune frecvent întâlnită, care poate provoca disconfort major animalului de companie și îngrijorare proprietarului. Mâncărimile intense, roșeața pielii sau căderea blănii sunt semnale clare că organismul pisicii reacționează la un alergen, fie că este vorba de mușcătura unui purice, un ingredient alimentar sau factori de mediu precum praful ori polenul. Identificarea corectă a cauzei și intervenția rapidă sunt esențiale pentru a reduce suferința animalului și a preveni agravarea simptomelor. În acest articol vei afla care sunt principalele cauze ale dermatitei alergice la pisici, cum se manifestă această afecțiune și ce soluții eficiente există pentru calmarea pielii și îmbunătățirea stării de sănătate.

Cum se manifestă dermatita alergică la pisici

Semnele dermatitei alergice la pisici pot varia de la ușoare la severe, în funcție de sensibilitatea individuală a animalului și de tipul de alergen implicat. Cele mai frecvente simptome includ:

  • Scărpinat excesiv – Pisica se scarpină constant, mai ales în zona gâtului, capului sau spatelui.
  • Leziuni pe piele – Apar iritații, roșeață, cruste sau răni deschise cauzate de zgârietură.
  • Căderea blănii – Zonele afectate pot prezenta subțierea sau pierderea completă a părului.
  • Lins compulsiv – Pisica își linge insistent anumite părți ale corpului, mai ales lăbuțele și abdomenul.
  • Piele uscată sau cu mătreață – Semn al inflamației cronice a pielii.
  • Infecții secundare – Dacă pielea rămâne iritată, pot apărea infecții bacteriene sau fungice.

Tipuri de dermatită alergică la feline

Dermatita alergică la pisici poate avea mai multe forme, în funcție de tipul de alergen care declanșează reacția. Identificarea corectă a tipului de dermatită este esențială pentru stabilirea unui tratament eficient și personalizat. Iată cele mai întâlnite tipuri de dermatită alergică la pisici:

  • Dermatita alergică la purici (DAP) – Este cea mai frecventă formă și apare ca reacție la saliva puricilor.
  • Alergiile alimentare – Unele pisici dezvoltă alergii la ingrediente comune din hrană.
  • Dermatita atopică– Este o reacție alergică la factori din mediu, precum polen, mucegai, acarieni sau praf.
  • Dermatita de contact – Este cauzată de substanțe iritante cu care pisica intră în contact (detergenți, produse de curățenie, textile, plante toxice etc.).

Cauzele și simptomele dermatitei alergice la pisici

Dermatita alergică la pisici poate avea multiple cauze, iar identificarea corectă a acestora este esențială pentru stabilirea unui plan de tratament eficient. Alergiile pot apărea la orice vârstă și pot fi declanșate de factori externi sau interni, cum ar fi paraziți, alimente, alergeni de mediu sau substanțe iritante. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente cauze care duc la apariția dermatitei alergice la feline și simptomele acestora.

Alergia la purici, cea mai frecventă cauză

Alergia la purici (DAP – dermatita alergică la purici) este cea mai răspândită cauză a dermatitei alergice la pisici. Această reacție apare în urma contactului cu saliva puricilor în timpul mușcăturii. Chiar și o infestare ușoară sau o singură înțepătură poate provoca o reacție severă, în special la pisicile sensibile. Simptomele includ scărpinat intens, roșeață și căderea părului în special în zona spatelui și a cozii.

Alergiile alimentare și impactul asupra pielii pisicii

Alergiile alimentare sunt o altă cauză importantă a dermatitei la pisici și apar atunci când sistemul imunitar reacționează la unul sau mai multe ingrediente din hrană. Cele mai frecvente alergene alimentare sunt proteinele din pui, vită, lactate sau pește. Semnele clinice includ mâncărimi persistente, în special în jurul feței, urechilor, lăbuțelor și zonei perianale, dar pot apărea și tulburări digestive.

Dermatita atopică – alergeni din mediu și sensibilitatea pisicii

Dermatita atopică este o reacție alergică declanșată de factori de mediu precum polenul, acarienii din praf, mucegaiurile sau părul altor animale. Afectează în special pisicile cu predispoziție genetică și are adesea caracter sezonier. Manifestările includ prurit, lins excesiv, roșeață și infecții secundare, iar zonele cele mai afectate sunt fața, urechile și lăbuțele.

pisica cu dermatita atopica

Reacții alergice la produse de îngrijire sau substanțe chimice

Unele pisici pot dezvolta reacții alergice de contact la anumite produse de îngrijire, cum ar fi șampoane, soluții de curățare pentru blană sau chiar detergenți folosiți la spălarea păturilor. De asemenea, substanțele chimice din mediul înconjurător precum produsele de curățenie, parfumurile sau soluțiile de dezinfectare pot provoca iritații și inflamații ale pielii. Simptomele apar, de regulă, localizat, în zonele de contact direct.

Cum se pune diagnosticul corect

Diagnosticul dermatitei alergice la pisici necesită o evaluare atentă, întrucât simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni dermatologice, cum ar fi infecțiile fungice, parazitozele cutanate sau problemele hormonale. Medicul veterinar va analiza istoricul complet al pisicii, mediul în care trăiește, alimentația și tratamentele aplicate recent. În unele cazuri sunt necesare teste suplimentare cum ar fi examinarea microscopică a unui raclat dermic, culturi bacteriene sau fungice, teste de sânge ori diete de excludere pentru a ajunge la un diagnostic clar și precis.

Când trebuie să mergi la veterinar

Este recomandat să consulți un medic veterinar atunci când observi oricare dintre următoarele semne:

  • Pisica se scarpină sau se linge excesiv
  • Apar zone fără blană, răni, cruste sau roșeață pe piele
  • Există secreții, inflamații sau mirosuri neplăcute la nivelul pielii
  • Simptomele persistă mai mult de câteva zile sau se agravează
  • Tratamentele uzuale (deparazitări, șampoane) nu dau rezultate

Tratamente eficiente pentru dermatita alergică la pisici

Tratamentul dermatitei alergice la pisici variază în funcție de cauza identificată și de severitatea simptomelor. Este esențial ca schema terapeutică să fie stabilită de un medic veterinar, însă gestionarea pe termen lung implică și alegeri corecte în ceea ce privește alimentația, igiena și protecția împotriva factorilor declanșatori. Mai jos sunt prezentate cele mai eficiente metode de tratament, în funcție de cauză.

Tratamentul împotriva puricilor

În cazul dermatitei alergice cauzate de purici (DAP), controlul strict al paraziților externi este prioritar. Se recomandă utilizarea lunară a produselor antiparazitare, cum ar fi pipetele spot-on, comprimatele masticabile sau zgărzile repelente, atât pentru pisică, cât și pentru animalele de companie cu care conviețuiește. De asemenea, dezinsecția mediului (covor, pături, mobilier) este esențială pentru prevenirea reinfestării. Produsele cu fipronil, selamectină sau fluralaner sunt frecvent recomandate de medicii veterinari.

Dieta hipoalergenică și suplimente pentru sănătatea pielii

În cazul suspiciunii de alergii alimentare, se recomandă inițierea unei diete de excludere, bazată pe hrană hipoalergenică, cu proteine hidrolizate sau surse proteice noi (ex. rață, iepure, somon). Acest tip de alimentație reduce reacțiile imune și sprijină regenerarea pielii. Suplimentele cu acizi grași esențiali omega-3 și omega-6 (de ex. ulei de somon) contribuie la menținerea integrității barierei cutanate și reduc inflamația. Acestea pot fi adăugate în alimentație sub formă de capsule, uleiuri sau integratori special formulați.

Medicamente antihistaminice și antiinflamatoare recomandate de veterinar

Pentru controlul simptomelor acute – precum pruritul sever sau inflamația extinsă – medicul veterinar poate prescrie antihistaminice, corticosteroizi sau, în unele cazuri, imunomodulatoare. Aceste medicamente ajută la întreruperea ciclului mâncărime–leziune și reduc disconfortul pisicii. Administrarea se face doar la indicația specialistului, în dozele și pe durata recomandată, pentru a evita efectele adverse.

Remedii naturale și produse speciale pentru îngrijirea pielii

Pe lângă tratamentul de bază, produsele dermatocosmetice destinate pisicilor pot aduce beneficii importante. Șampoanele hipoalergenice, spray-urile calmante sau loțiunile pot reduce iritațiile și hidrata pielea uscată. Există și soluții naturale sub formă de geluri sau pudre cicatrizante, utile în leziunile superficiale. Alegerea produselor potrivite trebuie făcută cu grijă, evitând ingredientele iritante sau parfumurile artificiale.

Dermatita alergică la pisici este o afecțiune frecventă, dar cu o gestionare corectă și tratamente adecvate, simptomele pot fi ținute sub control, iar calitatea vieții pisicii poate fi semnificativ îmbunătățită. Identificarea cauzei, consultul veterinar și folosirea produselor potrivite sunt pași esențiali în procesul de recuperare!

Citește articolul Lasă un comentariu

Cum să alegi cel mai bun lapte pentru căței și când să începi diversificarea alimentației la puii de câine

Cățel care bea lapte cu biberonul

Primii pași în viața unui cățel sunt extrem de importanți, mai ales când vine vorba de nutriție. Dacă tocmai ai devenit „părinte” de pui de câine sau ai în grijă un pui orfan, probabil te întrebi ce lapte i se potrivește cel mai bine și când ar trebui să începi diversificarea alimentației. Alegerea corectă a alimentației poate face o diferență uriașă în dezvoltarea lui. Dacă nu are acces la laptele matern, ai nevoie de un înlocuitor potrivit, adaptat nevoilor sale. Iar când vine momentul să introduci hrana solidă, este esențial să știi cum să faci tranziția blând și corect.

De ce au nevoie cățeii nou-născuți de lapte special

Puii de câine vin pe lume cu un sistem imunitar fragil și un stomac delicat. Laptele matern le oferă exact ce au nevoie: proteine, grăsimi, anticorpi și vitamine esențiale.

Dar ce faci dacă mama nu este prezentă sau nu poate alăpta?

Cât de sigur este să hrănești un cățel cu lapte de vacă sau de capră

Laptele de vacă sau de capră nu este adaptat nevoilor unui cățel. Este slab în proteine și bogat în lactoză, ceea ce poate provoca tulburări digestive. De aceea, este important să alegi un lapte special conceput pentru nevoile nutriționale ale cățeilor.

⚠️ Laptele de vacă poate provoca diaree și balonare severă la puii de câine.

Cum să alegi cel mai bun lapte pentru căței

Un înlocuitor bun pentru laptele matern trebuie să reproducă cât mai fidel compoziția naturală. Asta înseamnă echilibru între proteine, grăsimi, carbohidrați și micronutrienți.

Ce ingrediente trebuie să conțină un lapte de calitate

  • Proteine ușor digerabile (de preferat de origine animală);
  • Grăsimi sănătoase (ideal cu DHA – contribuie la dezvoltarea corectă a creierului, a ochilor și a sistemului nervos);
  • Vitamine (A, D3, E, C, complexul B);
  • Calciu și fosfor pentru o dezvoltare armonioasă a sistemului osos;
  • Prebiotice pentru o floră intestinală sănătoasă.

Lapte praf sau lapte lichid pentru căței – care este alegerea potrivită?

Atunci când trebuie să alegi un înlocuitor pentru laptele matern, ai două opțiuni principale: laptele praf și cel lichid. Fiecare are propriile avantaje și dezavantaje, în funcție de stilul tău de viață și de nevoile puiului de câine.

CaracteristiciLapte praf pentru cațeiLapte lichid pentru caței
AvantajeTermen de valabilitate mai lung
Mai economic
Se prepară în cantitatea dorită  
Gata de utilizare
Textură perfectă
Ideal pentru urgențe sau pui sensibili
DezavantajeNecesită preparare
Posibilă formare de cocoloașe
Atenție sporită la igienă  
Preț mai mare
Necesită refrigerare
Se recomandă consumul rapid după deschidere

Cele mai bune branduri de lapte pentru puii de câine 

Alegerea unui lapte de calitate este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a puilor de câine. În funcție de nevoile specifice și buget, iată câteva formule de încredere disponibile în petshop-ul nostru:

  •  Royal Canin BabyDog Milk – recunoscut pentru compoziția apropiată de laptele matern, ideal pentru puii din primele săptămâni.
  •  Brit Care Puppy Milk – formulă echilibrată, potrivită pentru digestia delicată a cățeilor.
  •  Trixie Puppy Milk – o variantă accesibilă, ușor de preparat, ideală pentru toate rasele.
  •  Bosch Puppy Milk – conține vitamine esențiale și un raport corect de proteine pentru o creștere armonioasă.
  •  Leche Can Lait – formulă premium, îmbogățită cu DHA, pentru suport imunitar și dezvoltare cerebrală.
  •  Puppy Essence Milk – lapte maternizat complet, potrivit pentru pui slăbiți sau orfani.
  •  Lacto Can Colostrum (JT) – bogat în colostru natural, ideal pentru susținerea sistemului imunitar.
  •  LactaDIET Colostrum – oferă combinația ideală între colostru, vitamine și acizi grași Omega-3.

Cum se hrănește corect un cățel cu lapte special

Hrănirea corectă face diferența dintre un cățel sănătos și unul cu probleme digestive sau de dezvoltare. Modul de preparare, administrare și frecvența orelor de hrănire sunt printre cele mai importante aspecte, mai ales în primele zile de viață.

Cât de des trebuie hrănit un pui de câine cu lapte

VârstăFrecvența administrării laptelui pe parcursul a 24 de ore
0 – 2 săptămânila fiecare 2-3 ore
2 – 4 săptămâni4 – 5 mese
> 4 săptămâni3 – 4 mese

Cum se prepară corect laptele praf pentru căței

Formula de amestec este diferită de la un producător la altul, de aceea, este recomandat să se respecte indicațiile produsului ales. În general, apa folosită pentru preparare, trebuie să fie potabilă/ filtrată, adusă la o temperatură de aproximativ 40 de grade și testată la încheietura mâinii înainte de administrare.

Greșeli frecvente în hrănirea cu biberonul și cum să le eviți

Hrănirea cu biberonul pare simplă, dar necesită atenție la detalii. Mici greșeli pot afecta sănătatea puiului de câine, mai ales în primele săptămâni de viață, când este foarte fragil.

1. Prepararea incorectă a laptelui

  • ❌ Dozare greșită a pudrei sau folosirea apei prea fierbinți/reci.
  •  Respectă instrucțiunile de pe ambalaj și folosește apă încălzită la 38-40°C.

2. Biberonul nesterilizat

  • ❌ Hrănirea cu un biberon nespălat corespunzător între utilizări.
  • Sterilizează biberonul și tetina după fiecare folosire, mai ales în primele 2-3 săptămâni.

3. Poziția greșită a puiului

  • ❌ Cățelul este hrănit pe spate, ca un bebeluș – pericol – pneumonie prin aspirație.
  • Ține cățelul cu burtica în jos sau ușor înclinat, sprijinit pe abdomen – exact cum ar sta când suge de la mamă.
Pui de câine care bea lapte

 4. Forțarea tetinei

  1. ❌ Apăsarea biberonului ca să curgă mai repede.
  2. Lasă puiul să sugă în ritmul său. O tetină cu orificiu potrivit va permite curgerea lentă și constantă. Dacă pare să se chinuie, poți înlocui tetina cu una mai potrivită ca debit.

 5. Program haotic de hrănire

  • ❌ Hrăniri la intervale neregulate sau prea dese.
  • Respectă un program de hrănire adaptat vârstei.

Când și cum să începi diversificarea alimentației la puii de câine

Primele săptămâni de viață ale unui cățel sunt marcate de o alimentație exclusiv cu lapte matern sau formulă specială. Însă, pe măsură ce crește, organismul lui începe să aibă nevoie de nutrienți suplimentari.

Căței care mănâncă

Când este bine să treci de la lapte la hrană solidă – semnele care îți arată că puiul de câine este pregătit pentru diversificare

Diversificarea alimentației la căței începe, în general, între 4 și 5 săptămâni de viață, dar depinde de mai mulți factori, precum:

·  Cățelul începe să mestece instinctiv

·  Își manifestă interesul pentru hrana mamei sau cea a altor animale

·  Nu se mai satură doar cu lapte

·  Are deja dințișori de lapte care încep să erupă

Tranziția trebuie să fie treptată, fără a forța sau înlocui complet laptele.

Pașii corecți pentru introducerea hranei solide

  • Amestecă cu lapte maternizat – pentru a face trecerea treptat, alege sa mixezi hrana nouă introdusă cu laptele pe care deja puiul de câine îl consumă. În primă fază, alimentația trebuie să aibă o consistență păstoasă, moale.
  • Crește treptat cantitatea – pe măsură ce cățelul se adaptează, redu cantitatea de lapte și crește aportul de hrană solidă.
  • Menține hidratarea – După ce începe să mănânce hrană uscată, asigură-i apă proaspătă la discreție.

Diversificarea corectă pregătește cățelul pentru o viață sănătoasă și îl ajută să evite probleme digestive sau carențe nutriționale.

Dacă ești la început de drum și nu ești sigur ce tip de hrană să alegi pentru cățelul tău – uscată sau umedă – îți recomandăm să consulți și articolul nostru: „Hrana uscată sau umedă pentru câini: avantaje, dezavantaje și cum alegi hrana corectă pentru câinele tău”. Vei găsi acolo informații utile despre beneficiile fiecărui tip și cum să iei o decizie în funcție de nevoile câinelui tău.

Alegerea celui mai bun lapte pentru căței și momentul potrivit pentru diversificarea alimentației sunt pași esențiali în creșterea unui pui de câine sănătos și fericit. Folosirea unui lapte maternizat de calitate, adaptat nevoilor nutriționale ale cățeilor, contribuie la dezvoltarea armonioasă a sistemului imunitar și digestiv. De asemenea, introducerea treptată a hranei solide, începând cu vârsta de 4-5 săptămâni, asigură o tranziție lină și previne problemele digestive.​

Pentru a oferi puiului tău cea mai bună îngrijire, consultă recomandările specialiștilor și alege produse de încredere, disponibile în petshop-ul nostru. Astfel, vei asigura o creștere sănătoasă și echilibrată, punând bazele unei relații de durată cu noul tău companion.​

Citește articolul Lasă un comentariu

De ce câinele tău își linge excesiv labele: cauze și soluții pentru dermatitele de sezon

Câine care își linge lăbuțele

Ai observat că patrupedul tău își linge obsesiv lăbuțele, mai ales în ultima perioadă? Nu ești singur! Mulți stăpâni se confruntă cu acest comportament, mai ales în sezonul schimbărilor de temperatură. De la alergii la iritanți din mediu, cauzele pot fi diverse, iar ignorarea lor poate duce la disconfort sau chiar infecții. În acest articol, îți explicăm de ce se întâmplă acest lucru și ce poți face ca să-l ajuți – cu soluții eficiente, prietenoase și ușor de pus în aplicare.

Când devine îngrijorător faptul că un câine își linge labele?

Un câine care își linge ocazional lăbuțele nu este neapărat un motiv de îngrijorare — este un comportament normal de igienă. Însă devine o problemă atunci când:

Linsul este frecvent, obsesiv sau constant, în special până la apariția iritațiilor, rănilor sau pierderii părului.

Labele sunt roșii, inflamate sau au un miros neplăcut, semn că pot exista infecții bacteriene sau fungice.
Câinele începe să șchiopăteze sau evită să calce pe o labă anume, ceea ce poate indica durere locală.
Comportamentul apare brusc și persistă mai multe zile, fără nicio cauză evidentă.
Linsul este însoțit de alte semne, cum ar fi scărpinatul excesiv, secreții, apatie sau pierderea apetitului.

Aceste semne pot indica probleme mai serioase precum dermatite, alergii (alimentare sau de mediu), paraziți, dureri articulare sau chiar tulburări comportamentale (anxietate, plictiseală).

Cauzele principale pentru care câinele își linge des labele

Alergii sezoniere (polen, iarbă, praf, mucegai)

Primăvara și toamna sunt perioade în care alergiile de mediu se intensifică. Polenul, iarba proaspăt tunsă, praful sau sporii de mucegai pot irita pielea câinelui, în special în zona lăbuțelor. Linsul este o reacție firească pentru a calma mâncărimea, dar poate agrava inflamația.

Infecții ale pielii (bacteriene, fungice, parazitare)

Zonele umede și calde dintre degete sunt un loc ideal pentru dezvoltarea bacteriilor sau fungilor, mai ales dacă labele sunt frecvent umede. Linsul excesiv poate introduce și mai multe bacterii în zonă, creând un cerc vicios.

Dermatită de contact cauzată de substanțe iritante

Produsele de curățenie, sarea de pe trotuare iarna sau erbicidele folosite în parcuri pot provoca iritații locale. Câinele încearcă să îndepărteze iritantul lingând zona afectată.

Stres, anxietate sau plictiseală

Unii câini își ling compulsiv labele ca metodă de auto-liniștire. Este mai frecvent la câinii care stau mult singuri, se plictisesc sau trec prin schimbări de rutină.

Răni, tăieturi sau corpi străini între degete

Pietricele, cioburi, spini sau chiar ghemotoace de păr pot rămâne blocate între degete și cauza disconfort. Linsul este prima reacție la durere sau jenă.

Probleme articulare și durere cronică

Câinii cu artrită, displazie sau dureri articulare pot linge zona afectată ca o formă de alinare. Deși problema e internă, manifestarea e adesea la nivelul labei.

Cum recunoști o dermatită de sezon la câini

Dermatita de sezon este o reacție inflamatorie a pielii provocată de factori de mediu, cum ar fi polenul, iarba, praful sau mucegaiul. Apare frecvent primăvara și toamna și poate afecta orice rasă, deși câinii cu piele sensibilă sau predispoziție la alergii sunt mai expuși.

Iată cele mai frecvente semne care ar trebui să-ți atragă atenția

🔸 Lins excesiv al labelor, în special după plimbări.
🔸 Roșeață, inflamație sau iritație în zona labelor, abdomenului sau axilelor.
🔸 Scărpinat frecvent sau frecarea de mobilă și covoare.
🔸 Blană lipsă sau subțierea ei în anumite zone (mai ales pe labe sau burtă).
🔸 Piele uscată, cu scuame sau cu aspect uleios.
🔸 Mișcări de scuturare a capului sau scărpinat la urechi (pot apărea și otite alergice).
🔸 Neliniște sau iritabilitate – disconfortul constant poate afecta și comportamentul.

Soluții eficiente pentru a opri lingerea excesivă a labelor

Identificarea cauzei este primul pas, dar ce poți face concret ca să-ți ajuți câinele să scape de acest obicei deranjant (și uneori dureros)? Iată câteva soluții care dau rezultate, pe care le poți aplica acasă, cu sau fără produse speciale:

1. Curățarea labelor după plimbare

Folosește șervețele speciale pentru câini sau clătește lăbuțele cu apă călduță după fiecare ieșire. Astfel îndepărtezi polenul, praful, sarea sau alte substanțe iritante.

 Recomandare: Șervețele hipoalergenice, soluții de curățare fără alcool, geluri calmante.

2. Aplică produse calmante și regeneratoare

Există spray-uri, unguente sau loțiuni cu ingrediente naturale (aloevera, mușețel, gălbenele) care reduc inflamația și grăbesc vindecarea pielii.

🔹 Atenție: Asigură-te că produsul este sigur pentru a fi lins, în caz că animalul insistă.

3. Protejează lăbuțele cu botosei sau șosete pentru câini

Dacă alergiile sunt cauzate de contactul direct cu iarba, nisipul sau substanțele de pe asfalt, o protecție fizică este adesea cea mai eficientă soluție.

4. Oferă o alimentație bogată în acizi grași Omega-3

Suplimentele cu ulei de somon, in sau krill pot reduce inflamațiile și întări bariera naturală a pielii.

🔹 Beneficii: Blană mai sănătoasă, piele mai puțin reactivă la alergeni.

5. Combate plictiseala și stresul

Dacă linsul este de natură comportamentală, asigură-te că are parte de suficientă mișcare, stimulare mentală și atenție.

🔹 Ajută: Jucării interactive, jocuri de tip puzzle, plimbări mai lungi sau antrenamente scurte și distractive.

Când trebuie să mergi la veterinar

Uneori, linsul lăbuțelor poate părea doar un gest banal, dar în spate se pot ascunde probleme care necesită atenție medicală. Dacă ai încercat soluțiile de bază și nu observi nicio îmbunătățire, e momentul să apelezi la un specialist.

Mergi la veterinar dacă:

🔴 Linsul este constant și obsesiv, indiferent de momentul zilei.
🔴 Pielea de pe labe este roșie, inflamată sau prezintă răni deschise.
🔴 Se observă pierderea părului în zona afectată.
🔴 Labele au un miros neplăcut (semn posibil de infecție).
🔴 Câinele începe să șchiopăteze sau evită să calce pe o labă.
🔴 Se scarpină frecvent în alte zone ale corpului (urechi, burtă, axile).
🔴 Există scurgeri, cruste sau alte leziuni la nivelul pielii.
🔴 Câinele pare iritat, neliniștit sau apatic.

Medicul veterinar va putea face diferența între o alergie, o infecție, o problemă ortopedică sau una comportamentală și va recomanda tratamentul potrivit.

În concluzie, linsul excesiv al lăbuțelor nu trebuie ignorat, mai ales când persistă sau se agravează. Cu soluțiile și produsele potrivite, majoritatea cazurilor de dermatită de sezon și disconfortul asociat pot fi gestionate acasă, dar uneori este necesar ajutorul unui veterinar pentru un diagnostic corect. Dacă ai nelămuriri sau ai nevoie de sfaturi, nu ezita să ne contactezi sau să explorezi selecția noastră de produse special concepute pentru a proteja și calma pielea sensibilă a câinelui tău.

Îngrijirea adecvată înseamnă un câine fericit și sănătos!

Citește articolul Lasă un comentariu

Dirofilarioza la câini: cum previi și tratezi boala „viermilor cardiaci”

Dirofilarioza este întâlnită la câini și pisici, însă populația canină este mai des diagnosticată. Cunoscută și ca boala “viermilor cardiaci”, reprezintă o afecțiune gravă care poate fi mortală dacă nu este depistată și tratată la timp.

Cunoscând mai bine cauzele și metodele de prevenție, poți lua cele mai bune decizii pentru a-ți proteja animalul de companie, înainte ca boala să devină o amenințare reală.

Câine care suferă de dirofilarioză

Dirofilarioza la câini: care sunt cauzele?

Dirofilarioza este cauzată de parazitul numit Dirofilaria immitis, cunoscut și sub denumirea de „viermele cardiac”. Deși numele sugerează că parazitul trăiește în inimă, realitatea este puțin diferită: acesta se instalează inițial în arterele pulmonare, afectând funcția respiratorie, iar odată ajuns în inimă, poate pune viața animalului în pericol.

Este important de menționat că, pe lângă Dirofilaria immitis, responsabil de dirofilarioza cardiopulmonară, mai există și o altă specie, Dirofilaria repens, responsabilă de forma cutanată a bolii. Deși este mai puțin periculoasă, și aceasta trebuie luată în calcul, deoarece poate provoca leziuni vizibile la nivelul pielii și disconfort pentru animal.

Cum se transmite dirofilarioza

Transmisia are loc prin înțepătura unui țânțar purtător al larvelor, care călătoresc prin circulația vasculară în organismul animalului. Aceste larve migrează și se dezvoltă în paraziți adulți în decurs de 6-7 luni, fără să provoace inițial simptome evidente. Tocmai această evoluție „tăcută” face ca boala să fie greu de detectat la timp.

În sezonul cald, începând de la temperaturi mai mari de 10°C, țânțarii devin activi, iar riscul de transmitere crește considerabil.

De asemenea, trebuie să reții că dirofilarioza nu se transmite direct de la un câine infectat, ci doar prin înțepătura unui țânțar infectat, care a înțepat anterior un animal bolnav. 

Transmiterea dirofilariozei la câini

Cât de răspândită este în România?

Deși în trecut dirofilarioza era întâlnită mai ales în sudul țării, în ultimii ani cazurile s-au extins și în alte regiuni. Ca urmare a mobilității crescute a animalelor de companie și schimbărilor climatice, țânțarii vectori sunt activi pe perioade mai lungi și în zone tot mai variate.

Important de știut: faptul că într-o zonă nu s-au raportat cazuri nu înseamnă că nu există risc. Boala se poate instala silențios și poate apărea oricând, mai ales în zonele cu activitate turistică, climă blândă sau multă vegetație.

De ce este periculoasă?

Dirofilarioza este adesea diagnosticată târziu, când deja apar complicații respiratorii sau cardiace. În lipsa tratamentului, paraziții pot provoca:

  • Inflamații grave ale plămânilor
  • Blocaje circulatorii
  • Insuficiență cardiacă
  • Moarte subită în cazurile severe

Cele mai frecvente simptome ale dirofilariozei

Simptomele cele mai frecvente cauzate de dirofilarioză sunt următoarele:

  • Tuse cronică
  • Dificultăți de respirație
  • Intoleranță accentuată la efort
  • Letargie sau sincope
  • Abdomen umflat (ascită)
  • Urină închisă la culoare (hematurie)

Tratamentul și diagnosticul dirofilariozei

În vederea diagnosticării dirofilariozei, medicul veterinar va efectua în primă fază un test rapid cu rolul de a detecta prezența antigenului Dirofilaria Immitis. Dacă rezultatul este pozitiv, se recomandă:

✅ Teste de laborator suplimentare

✅ Examen cardiologic de specialitate

✅ Radiografie toracică (pentru a evalua modificări ale organelor situate în cutia toracică, respectiv modificări ale cordului și plâmânilor)

Tratamentul dirofilariozei poate varia în funcție de gravitatea bolii. Pe parcursul acestuia, este extrem de important ca animalul tău de companie să se odihnească, să nu facă efort, să consume hrană de calitate și să fie monitorizat atent, deoarece pe parcursul acestuia simptomele se pot agrava temporar.

Ce trebuie să reții este că, odată ce boala s-a instalat, tratamentul dirofilariozei este complicat și costisitor. De aceea, prevenția este esențială.

Veterinar care tratează dirofilarioza la câini

Cum se poate preveni dirofilarioza la câini?

Prevenția se face prin administrarea regulată a unor produse antiparazitare cu acțiune preventivă. Acestea pot fi:

✅ Comprimate orale

✅ Pipete spot-on

✅ Tratamente injectabile cu eliberare lentă (eficace chiar și până la 12 luni)

Fiecare variantă are avantajele sale, iar alegerea trebuie făcută împreună cu medicul veterinar, în funcție de stilul de viață al animalului, zona geografică și istoricul medical. 

Înainte de începerea tratamentului preventiv, este recomandată efectuarea unui test antigen, pentru a exclude prezența viermilor adulți, deoarece produsele preventive nu sunt eficiente în acest stadiu.

Un tratament sigur și eficient pentru prevenirea dirofilariozei, disponibil în cabinetele veterinare

Este important să știi că, din februarie 2023, în România este disponibil un produs inovator pentru prevenirea dirofilariozei la câini. Un singur tratament injectabil, administrat primăvara, poate preveni această afecțiune pe parcursul întregului sezon de țânțari.

Prevenția este sigură, eficientă și infinit mai simplă decât tratarea bolii. Pentru mai multe informații despre produs și modul în care acesta poate fi integrat în regimul de îngrijire al câinelui tău, îți recomandăm să consulți medicul veterinar.

Concluzie

Dirofilarioza este o boală gravă, dar care poate fi prevenită. Ca stăpân, cea mai importantă responsabilitate este să te informezi corect și să iei măsuri din timp. Nu aștepta să apară simptomele – programează un screening anual, fă testele necesare și discută cu medicul veterinar despre cea mai potrivită metodă de prevenție a dirofilariozei pentru animalul tău de companie.

Citește articolul Lasă un comentariu

Pisica ta tușește sau strănută? Cum afli dacă are alergie sau o răceală și cum alegi tratamentul potrivit

Ai observat că pisica ta a început să strănute mai des sau chiar tușește? Poate ți s-a părut ciudat, poate ai crezut că a stat în curent sau s-a jucat cu ceva prăfuit. Dar când aceste simptome persistă, apar întrebările: e o alergie, o răceală sau o problemă mai serioasă? În articolul de azi îți explicăm cum faci diferența și ce ai de făcut când te confrunți cu o astfel de situație.

De ce tușește sau strănută pisica ta?

Diferența dintre strănutul ocazional și o afecțiune medicală

Un strănut izolat nu este, de obicei, un semn de boală. Pisicile pot strănuta atunci când inhalează praf, păr, polen sau mirosuri puternice. Aceste reacții sunt normale și trec de la sine, fără alte simptome asociate.

În schimb, atunci când strănutul:

  • se repetă frecvent într-o zi sau mai multe zile la rând,
  • este însoțit de secreții nazale sau oculare (clare sau colorate),
  • apare împreună cu tuse, respirație greoaie sau respirație zgomotoasă,
  • se asociază cu letargie, scăderea apetitului sau alte modificări comportamentale

În aceste cazuri este foarte posibil să fie vorba despre o afecțiune respiratorie (de natură infecțioasă, alergică sau inflamatorie) care necesită evaluare veterinară.

Observarea atentă a contextului în care apare strănutul (după curățenie, primăvara, în prezența altor animale etc.) te poate ajuta să identifici mai ușor cauza.

Cauzele cele mai frecvente ale strănutului și tusei la pisici includ:

  • Infecțiile virale, cum ar fi herpesvirusul felin sau calicivirusul – sunt frecvente mai ales la pisicile din adăposturi sau în colectivități.
  • Alergiile respiratorii, declanșate de factori precum praful, polenul, detergenții sau parfumurile din casă.
  • Infecțiile bacteriene, care pot apărea secundar unei viroze sau pe cont propriu.
  • Astm bronșic felin, o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, adesea subdiagnosticată.
  • Inhalarea unor corpi străini, cum ar fi fire de iarbă sau particule de praf.
  • Expunerea la fumul de țigară, care poate irita căile respiratorii ale pisicii și agrava alte afecțiuni existente.

Cum diferențiezi alergiile de o răceală la pisici

Aparent seamănă, dar sunt câteva diferențe-cheie care te pot ajuta să înțelegi ce se întâmplă cu pisica ta:

Când e cazul să mergi la veterinar?

Nu aștepta prea mult dacă observi următoarele:

  • Strănut sau tuse persistentă de peste 2-3 zile,
  • Secreții nazale sau oculare,
  • Lipsă de energie, apetit scăzut,
  • Respirație rapidă sau dificilă,
  • Semne de disconfort sau durere.

Un control veterinar e cea mai sigură cale de a afla ce are pisica ta și de a începe un tratament eficient.

Opțiuni de tratament pentru alergii și răceală la pisici

Tratamentul potrivit depinde de cauza exactă a simptomelor. Alergiile și răcelile la pisici pot avea manifestări similare, dar necesită abordări diferite.

Tratamentul alergiilor la pisici

Alergiile la pisici sunt de regulă afecțiuni cronice, care pot fi gestionate, dar nu întotdeauna vindecate complet. Planul de tratament poate include:

  • Evitarea alergenilor cunoscuți, dacă aceștia pot fi identificați (ex: schimbarea nisipului, evitarea parfumurilor sau detergenților iritanți).
  • Administrarea de antihistaminice prescrise de medicul veterinar.
  • Terapie cu corticosteroizi, în cazurile moderate sau severe.
  • Imunoterapia (în cazuri diagnosticate clar cu alergie de mediu).
  • Diete hipoalergenice (pentru suspiciuni de alergie alimentară).

Curățarea frecventă a mediului – inclusiv purificatoare de aer și aspiratoare cu filtru HEPA.

Tratamentul răcelilor sezoniere

Răcelile la pisici sunt, în majoritatea cazurilor, infecții virale (precum herpesvirus sau calicivirus). Tratamentul este de susținere și urmărește întărirea sistemului imunitar:

  • Asigurarea unei hidratări și nutriții adecvate – este esențial ca pisica să continue să mănânce și să bea apă. O fântană automată o poate atrage sa consume suficiente lichide.
  • Suplimente cu L-lizină, utile mai ales în infecțiile cu herpesvirus felin.
  • Menținerea unei temperaturi confortabile în locuință.
  • Nebulizări sau umidificator, în cazul congestiei nazale.
  • Curățarea blândă a ochilor și nasului, dacă există secreții.

Simptomele se pot ameliora în 7–10 zile. Dacă nu se observă îmbunătățiri, e posibil să fie nevoie de tratament suplimentar.

Antibiotice și medicamente pe bază de prescripție – când sunt necesare

  • Antibioticele nu sunt recomandate pentru răcelile virale, decât dacă apare o suprainfecție bacteriană (indicat de secreții purulente, febră persistentă, stare generală alterată).
  • Medicația antiinflamatorie, bronhodilatatoare sau imunomodulatoare poate fi indicată în cazul astmului felin sau al unor forme severe de alergie.
  • Orice tratament medicamentos se administrează numai la recomandarea medicului veterinar, după un consult clinic și eventuale analize.

Important: Nu administra pisicii medicamente destinate oamenilor – pot fi toxice și chiar fatale. Automedicația este periculoasă.

Fie că e vorba de o simplă reacție la praf sau de o afecțiune respiratorie mai serioasă, este important să observi cu atenție comportamentul pisicii tale și să nu ignori semnele persistente. Un diagnostic corect, pus la timp, face diferența între o problemă trecătoare și o afecțiune care se poate agrava. Iar cu îngrijirea potrivită, pisica ta va respira ușurată – la propriu.

Citește articolul Lasă un comentariu

Cea mai bună mâncare pentru câini – topul producătorilor care investesc în hrană sănătoasă

Hrana pe care o oferim câinilor noștri este esențială pentru sănătatea, energia și bunăstarea lor pe termen lung. O alimentație corectă contribuie la prevenirea multor probleme de sănătate și le asigură o viață mai lungă și fericită.

Cum alegi cea mai bună mâncare pentru câinele tău?

Alegerea celei mai bune mâncări pentru câinele tău depinde de mai mulți factori, inclusiv vârsta, rasa, nivelul de activitate și eventualele probleme de sănătate.

1.Vârsta

Nevoile nutriționale ale unui câine variază în funcție de etapa vieții sale:

  • Cățeii (puppy) – Au nevoie de o hrană bogată în proteine și grăsimi pentru o creștere sănătoasă. Calciul și fosforul sunt esențiale pentru dezvoltarea corectă a oaselor.
  • Câinii adulți – Necesită un echilibru optim de proteine, grăsimi și carbohidrați pentru a menține sănătatea și greutatea optimă.
  • Câinii seniori – Au nevoie de hrană cu mai puține calorii, dar bogată în antioxidanți și suplimente pentru articulații (glucozamină, condroitină).

2. Rasa

  1. Rase mici – Necesită hrană cu granule mai mici, bogată în nutrienți, deoarece metabolismul lor este mai rapid.
  2. Rase mari – Au nevoie de o hrană care susține sănătatea articulațiilor și previne problemele osoase.

3. Nivelul de activitate

  • Câinii activi și sportivi – Necesită o hrană bogată în proteine și grăsimi pentru a susține nivelul ridicat de energie.
  • Câinii cu un stil de viață sedentar – Au nevoie de o hrană cu un conținut caloric moderat pentru a preveni obezitatea.

4. Alergii și sensibilități alimentare

Unii câini pot avea intoleranțe la anumite ingrediente:

  • Alergii frecvente – Puiul, grâul, porumbul sau soia pot provoca reacții alergice la unii câini.
  • Hrana hipoalergenică – Este o opțiune bună pentru câinii sensibili, conținând surse de proteine alternative (miel, pește, rață) și carbohidrați ușor digerabili.

Dacă vrei să afli mai multe informații despre cum alegi hrana corectă pentru patrupedul tău, avem aici un articol care îți poate fi de folos!

Diferența dintre hrana premium și hrana obișnuită

Hrană premium contribuie la o piele și o blană sănătoasă, un sistem imunitar puternic, o digestie echilibrată și o stare generală mai bună a câinelui, pe când hrana obișnuită poate favoriza probleme digestive, alergii alimentare, afecțiuni dermatologice și fluctuații de greutate.

Ingrediente esențiale într-o hrană sănătoasă pentru câini

Surse de proteine de calitate

Proteinele sunt fundamentale pentru musculatura și sănătatea generală a câinilor. Cele mai bune surse includ:

  • Carne proaspătă (pui, curcan, vită, miel),
  • Pește (somon, hering, sardine – bogate în omega-3),
  • Ouă (o sursă completă de aminoacizi esențiali),
  • Proteine deshidratate de calitate (mai concentrate decât cele proaspete).

Grăsimi sănătoase pentru o piele și o blană strălucitoare

Grăsimile oferă energie și contribuie la sănătatea pielii și blănii:

  • Ulei de pește (bogat în acizi grași Omega-3),
  • Ulei de cocos (antimicrobian natural),
  • Ulei de in sau de cânepă (sursă vegetală de Omega-3),
  • Grăsimi animale de calitate (pui, somon, rață).

Carbohidrați buni vs. carbohidrați de umplutură, ce trebuie evitat

Carbohidrații nu sunt esențiali pentru câini, dar cei de calitate oferă energie și fibre:

  • Cartof dulce,
  • Orez brun,
  • Mazăre și linte (în cantități moderate),
  • Dovleac (ajută digestia).

Ce trebuie evitat:

  • Porumb, grâu, soia (pot cauza alergii și sunt folosiți ca umpluturi),
  • Făină de cartofi sau amidonuri procesate în exces.

Vitamine, minerale și probiotice pentru digestie și imunitate

O hrană echilibrată trebuie să conțină:

  • Vitamina A, E, C, D – pentru piele, ochi, imunitate,
  • Magneziu, zinc, seleniu – pentru metabolism și sănătatea oaselor,
  • Probiotice și fibre prebiotice (inulină, pulpă de sfeclă) – pentru o digestie sănătoasă.

Conservanți naturali vs. aditivi artificiali, ce trebuie să eviți

  • Conservanți naturali recomandați: Vitamina E (tocoferoli), vitamina C (acid ascorbic), extract de rozmarin.

Ce trebuie evitat: BHA, BHT, etoxichină, coloranți artificiali, arome artificiale.

Cele mai bune branduri de hrană pentru câini care investesc în calitate

Canagan

Hrana Canagan pentru câini este o hrană premium, fără cereale, formulată pentru a imita dieta ancestrală a câinilor. Sunt alese ingrediente naturale, de calitate superioară, fără cereale sau aditivi artificiali. Este o hrană bogată în proteine (Surse proteice premium: carne proaspătă și deshidratată de pui, miel, somon, rață, vânat) fără umpluturi sau cereale, potrivită pentru câini de toate vârstele. Conține suplimente naturale precum glucozamină, condroitină, prebiotice si probiotice, acizi grasi omega 3 si omega 6.

Orijen

Orijen este o hrană premium pentru câini, renumită pentru principiul său „Biologically Appropriate”, adică o dietă cât mai apropiată de cea naturală a câinilor. Folosesc carne, pește, ouă și organe provenite de la ferme și pescării locale. Carnea este fie folosită proaspătă sau crudă, fie uscată la temperaturi scăzute pentru a păstra nutrienții. Surse proteice premium, până la 85% carne – pui, curcan, pește sălbatic (somon, hering, sardine), vânat, miel, mistreț.

Acana

Acana este o altă hrană premium, produsă de aceeași companie care fabrică Orijen. Diferența principală este că Acana are un conținut proteic mai moderat, fiind potrivită pentru câini cu nevoi variate.  Include carne, organe și cartilaje pentru un profil nutrițional complet, reducând necesitatea suplimentelor sintetice.

Applaws

Applaws este o marcă de hrană premium pentru câini, cunoscută pentru ingrediente naturale și fără aditivi artificiali. Este o hrană cu un conținut ridicat de carne și fără cereale, fiind o opțiune bună pentru câinii cu alergii sau sensibilități digestive. Majoritatea rețetelor au un număr redus de ingrediente pentru a reduce riscul de alergii.

Hills Pet Nutrition

Hill’s pune accent pe o nutriție bazată pe cercetare științifică, dezvoltând formule adaptate pentru diverse etape de viață, dimensiuni și condiții de sănătate ale câinilor. Formulele Hill’s includ o combinație de ingrediente de origine animală și vegetală, selectate pentru a oferi un echilibru optim de nutrienți esențiali. Are o prezență puternică în domeniul veterinar, cu diete specializate pentru diverse condiții medicale.

Nature’s protection Superior

Nature’s Protection Superior Care este o gamă de hrană super premium pentru câini, concepută pentru a satisface nevoile specifice ale acestora, în funcție de rasă, dimensiune, vârstă și sensibilități individuale. Această linie de produse se remarcă prin utilizarea unor ingrediente inovatoare ( MicroZeoGen – Un mineral natural de origine vulcanică (clinoptilolit) adăugat în compoziție pentru a sprijini detoxifierea organismului, absorbția eficientă a nutrienților și întărirea sistemului imunitar) și tehnologii moderne în nutriția animalelor de companie. Rețetele includ surse premium de proteine, precum pește alb, somon și miel, alături de ingrediente funcționale precum ulei de cocos și semințe de in. De asemenea, unele produse utilizează proteine din insecte, recunoscute pentru digestibilitatea lor ridicată și proprietățile hipoalergenice.

În concluzie, alegerea unei hrane de calitate superioară pentru câinele tău este esențială pentru asigurarea unei vieți sănătoase și fericite. Fiecare dintre aceste branduri utilizează ingrediente de înaltă calitate și tehnologii inovatoare pentru a sprijini sănătatea și bunăstarea animalelor de companie. Pentru a alege cea mai potrivită hrană pentru companionul tău, este recomandat să consultați un medic veterinar, care vă poate oferi sfaturi personalizate în funcție de nevoile specifice ale câinelui. Astfel, vei putea face o alegere informată, contribuind la menținerea sănătății și vitalității prietenului tău patruped.

Citește articolul Lasă un comentariu