Month: august 2025

Pisicile sunt mici exploratoare curioase, mereu gata să descopere colțuri noi din casă sau din grădină. Chiar și cele mai îngrijite pisici pot fi expuse paraziților interni și externi, precum purici, căpușe sau viermi intestinali. Deparazitarea pisicii, făcută la intervale regulate, este esențială pentru a-i proteja sănătatea și a preveni afecțiuni care îi pot afecta energia și pofta de joacă. În acest articol îți explicăm la cât timp trebuie să faci deparazitarea la pisici, de ce este importantă, care sunt principalele metode recomandate de medicii veterinari și cum să alegi produsele potrivite pentru prietena ta felină.

Ce este deparazitarea și de ce este importantă pentru sănătatea pisicii

Deparazitarea este procesul prin care se elimină sau se previn infestările cu paraziți interni și externi la pisici. Acești paraziți pot provoca disconfort, boli și, în unele cazuri, pot pune în pericol viața animalului. Chiar dacă pisica ta trăiește doar în casă, riscul nu este zero deoarece paraziții pot fi aduși pe haine, încălțăminte sau alti vectori (ex. animale care au acces la exterior).
O schemă corectă de deparazitare asigură o pisică sănătoasă, cu energie și poftă de joacă, și te ajută să previi probleme serioase de sănătate, atât pentru ea, cât și pentru întreaga familie.

Diferența dintre deparazitarea internă și cea externă

• Deparazitarea internă vizează eliminarea paraziților care trăiesc în interiorul organismului, cum ar fi viermii intestinali, giardia sau protozoarele. Aceștia se pot instala în stomac și intestin, afectând digestia și absorbția nutrienților.
• Deparazitarea externă combate paraziții care se prind de piele și blană – cei mai comuni sunt puricii, căpușele și păduchii. Pe lângă disconfortul produs prin mâncărimi, acești paraziți pot transmite boli grave.

Cum afectează paraziții sănătatea pisicii și a omului

Paraziții interni pot provoca diaree, vărsături, scădere în greutate, anemie și un aspect tern al blănii. În cazul infestărilor masive, viața pisicii poate fi pusă în pericol. Paraziții externi nu doar că irită pielea, dar pot transmite bacterii, virusuri sau alți paraziți interni.

La oameni, anumite tipuri de paraziți proveniți de la pisici pot provoca afecțiuni digestive, cutanate sau chiar probleme oculare și neurologice, mai ales la copii și persoane cu imunitate scăzută.

Transmiterea paraziților de la pisici la oameni

Riscul de transmitere a paraziților de la pisici la oameni există și poartă numele de zoonoză. Infecțiile pot apărea prin contact direct cu blana sau fecalele pisicii, prin mușcături de purici sau căpușe ori prin atingerea obiectelor contaminate (litiera, pături, perne).
Copiii mici și femeile însărcinate trebuie să fie deosebit de atenți, deoarece unele boli parazitare pot avea consecințe grave. De aceea, deparazitarea regulată este o măsură esențială nu doar pentru sănătatea pisicii, ci și pentru siguranța familiei.

La cât timp se face deparazitarea la pisici

Frecvența deparazitării la pisici depinde de vârsta lor, stilul de viață și de recomandările medicului veterinar. Respectarea unei scheme corecte este importantă pentru a preveni infestările și a menține pisica sănătoasă pe termen lung.

Schema recomandată pentru pui de pisică (0–6 luni)

• Deparazitarea internă începe de la vârsta de 5–6 săptămâni și se repetă după 2 săptămâni pentru a elimina atât forma adultă a paraziților cât și ouăle.
• Deparazitarea externă (împotriva puricilor și căpușelor) se poate începe în jurul vârstei de 8-12 săptămâni, în funcție de produs și recomandarea veterinarului.

Această schemă ajută la eliminarea paraziților deja existenți și previne reinfestarea în perioada de creștere, când imunitatea este mai fragilă.

Cât de des se face deparazitarea la pisicile adulte

• Deparazitarea internă se recomandă o dată la 3–6 luni, în funcție de riscul de expunere. Desigur, este indicat ca un examen coproparazitologic să fie realizat cel puțin o dată pe an.
• Deparazitarea externă se face lunar, mai ales în sezonul cald, când apariția puricilor și căpușelor este mai frecventă.

Frecvența ideală pentru pisici de apartament vs. pisici care ies afară

• Pisicile de apartament au un risc mai mic, dar nu zero. Este suficientă deparazitarea internă la 3-6 luni și externă la 1–2 luni sau conform sezonului. Paraziții pot fi aduși pe încălțăminte, haine sau prin alte animale.
• Pisicile care ies afară sunt expuse permanent, deci se recomandă deparazitarea internă la 3 luni și externă lunar, pe tot parcursul anului.

O schemă adaptată stilului de viață al pisicii tale, stabilită împreună cu medicul veterinar, este cea mai sigură metodă de prevenție.

Principalele metode de deparazitare la pisici

Pe piață există mai multe soluții antiparazitare pentru pisici, în funcție de nevoile pisicii tale și tipul de paraziți pe care vrei să îi combați, iată câteva soluții care te pot ajuta:

Comprimatele antiparazitare

Comprimatele antiparazitare sunt folosite în special pentru deparazitarea internă, împotriva viermilor intestinali. Se administrează în funcție de greutatea și vârsta pisicii și sunt recomandate atunci când există suspiciune de infestare sau ca măsură de prevenție periodică. Administrarea corectă și doza potrivită trebuie stabilite de medicul veterinar.

Drontal cat – este un comprimat antiparazitar intern pentru pisici, eficient împotriva viermilor intestinali. Se administrează ușor, în doză adaptată greutății, fiind recomandat de medicii veterinari pentru tratament și prevenție.

Dehinel cat – comprimate filmate pentru pisici in vederea tratamentul infestatiilor mixte cu ascarizi, nematode si cestode.

Milbemax cat – este indicat pentru în tratamentul infecțiilor mixte provocate de cestode și nematode imature și adulte. Produsul poate fi folosit de asemenea în profilaxia filariozei cardiace (Dirofilaria immitis).

Cestal cat – este un antihelmintic cu spectru larg pentru tratarea si controlul tuturor cestodelor comune si infectiilor date de nematode la pisici si puii de pisica.

Pentru felinele care pot avea sensibilitate la substanțele aplicate topic (deparazitare externă), există pe piață comprimate cu același rol.

AdTab cat – deparazitare externă sub formă de comprimat, are efect de eliminare imediată și persistentă până la o lună împotriva puricilor și a căpușelor.

Pipetele spot-on

Pipetele spot-on sunt una dintre cele mai simple și eficiente metode de a combate paraziții externi, precum puricii și căpușele. Se aplică direct pe pielea pisicii, de obicei între omoplați, unde nu poate linge produsul.
Efectul unei pipete durează, în general, aproximativ 4 săptămâni.

Frontline Spot-On pentru pisici – conține fipronil ca substanță activă. Oferă protecție împotriva puricilor, căpușelor și păduchilor. Acționează prin contact, omorând paraziții aflați pe piele și blană.

Frontline Combo pentru pisici – conține fipronil + (S)-metopren. Protejează împotriva puricilor, căpușelor și păduchilor, dar are și efect ovicid și larvic. Pe lângă uciderea paraziților adulți, blochează dezvoltarea ouălor și larvelor de purici din mediul în care trăiește pisica. Este recomandat mai ales dacă pisica are acces afară sau dacă în casă există infestări repetate cu purici.

Fypryst si Fypryst combo cat – acționează asemănător cu Frontline si Frontline combo.

Vectra Felis –  este o pipetă antiparazitară spot-on pentru pisici, eficientă împotriva puricilor adulți, ouălor și larvelor. Oferă protecție timp de o lună, prevenind reinfestările prin întreruperea ciclului de viață al puricilor

Effipro Duo Cat – produs antiparazitar pentru pisici, de uz extern ce contine fipronil, si este foarte eficient in tratarea infestatiilor cu purici si capuse, pentru o perioada de 4 saptamani dupa o singura administrare.

Duoflect – elimină puricii și căpușele adulte și, în același timp, blochează dezvoltarea ouălor și larvelor, prevenind reinfestările. Oferă protecție de până la 5 săptămâni împotriva puricilor și aproximativ 2–3 săptămâni împotriva căpușelor.

Bravecto spot-on cat – este o pipetă antiparazitară cu aplicare externă, eficientă împotriva puricilor și căpușelor. O singură doză oferă protecție de până la 12 săptămâni, ceea ce înseamnă mai puține aplicări pe an și confort sporit pentru pisică și stăpân.

Există și pipete cu spectru larg, care acționează și împotriva unor paraziți interni, oferind protecție completă.

Stronghold și Stronghold Plus pentru pisici –  pipete spot-on antiparazitare care oferă protecție atât internă, cât și externă. Stronghold combate puricii, căpușele și viermii intestinali, fiind ideală pentru protecția de zi cu zi a pisicilor. Stronghold Plus are un spectru mai larg, adăugând protecție împotriva giardiei și altor paraziți rezistenți, fiind recomandată pisicilor care ies frecvent afară sau au risc crescut de infestare. Ambele se aplică ușor pe piele, între omoplați, și sunt sigure pentru pisicile peste 6 săptămâni.

Selehold –  este o pipetă antiparazitară spot-on, eficientă atât împotriva paraziților externi (precum puricii, căpușele și păduchii), cât și a celor interni.

NexGard Combo – este o pipetă spot-on antiparazitară de ultimă generație, eficientă atât împotriva paraziților externi (precum puricii, căpușele și păduchii), cât și a celor interni (precum viermii rotunzi și cei cu cârlig).

Bravecto plus – Oferă protecție de până la 12 săptămâni împotriva puricilor și căpușelor și tratează eficient infestațiile cu viermi intestinali și prevenirea bolilor transmise de viermi cardiaci. Este recomandată pisicilor cu risc crescut de infestare sau care ies frecvent afară.

Zgărzile antiparazitare

Zgarzile antiparazitare sunt o alegere practică pentru pisicile care ies des afară. Acestea eliberează treptat substanțe active care țin la distanță puricii și căpușele (acționează ca prevenție, nu combatere).
O zgardă de acest tip poate proteja pisica între 4 și 8 luni, în funcție de brand și de condițiile de utilizare. Este important să alegi un model special conceput pentru pisici, deoarece unele zgărzi pentru câini pot fi toxice pentru feline. De asemenea, dacă pisica petrece mai mult timp afară nesupravegheată, alege o zgardă specială cu deschidere rapidă.

Cum alegi corect tratamentul de deparazitare pentru pisică

Nu toate produsele antiparazitare sunt potrivite pentru orice pisică. Alegerea corectă a tratamentului depinde de mai mulți factori importanți, iar administrarea trebuie făcută responsabil, pentru a evita riscurile și pentru a asigura eficiența.

În funcție de vârstă, greutate și stil de viață

• Vârsta pisicii: puii au nevoie de produse adaptate vârstei lor, care să fie eficiente, dar să nu afecteze organismul aflat în creștere.
• Greutatea pisicii: dozajul se calculează în funcție de greutate; o doză prea mică poate fi ineficientă, iar una prea mare poate fi toxică.
• Stilul de viață: pisicile care trăiesc exclusiv în apartament au un risc mai scăzut decât cele care ies afară, dar protecția rămâne necesară. Pentru pisicile cu acces în exterior, este indicată o schemă de deparazitare concretă, constantă și cu produse cu spectru larg.

Consultul veterinar – obligatoriu înainte de administrare

Fie că este vorba de o deparazitare de combatere sau preventivă, produsele trebuie administrate după recomandarea medicului veterinar, astfel:

• alegerea produsului potrivit se va face în funcție de starea de sănătate a pisicii,
• recomandarea dozei corecte,
• identificarea eventualelor contraindicații (boli cronice, tratamente concomitente sau pisici gestante),
• în urma analizelor de laborator (examen coproparazitologic) în cazul infestațiilor cu paraziți intestinali.

Știai că pisicile adulte nu miaună aproape deloc între ele în natură?

Mieunatul este un comportament adaptat special pentru oameni, un fel de „limbaj personalizat” pe care pisicile l-au dezvoltat de-a lungul mileniilor pentru a comunica cu noi. Mai mult, unele cercetări sugerează că sunetul pe care îl scot seamănă, intenționat, cu plânsul unui bebeluș, tocmai pentru a declanșa reacții de grijă și atenție din partea noastră.

Așadar, atunci când pisica ta miaună excesiv, nu o face întâmplător. Poate că încearcă să îți transmită ceva important: foame, disconfort, plictiseală, anxietate sau chiar o problemă medicală.

În acest articol, vom explora semnificațiile mieunatului în exces, de la comportamente normale și rase mai vocale, până la cauze medicale ascunse. Descoperă cum poți înțelege mai bine „vocea” pisicii tale și când e cazul să îți pui întrebări.

Când este considerat mieunatul pisicii excesiv

Toate pisicile miaună – unele mai mult, altele mai puțin. Însă atunci când frecvența, volumul sau insistența mieunatului se schimbă brusc sau devin deranjante pentru tine ori pentru animal, este un semn că ceva nu este în regulă.

Mieunatul este considerat excesiv atunci când:

• pisica miaună aproape constant, fără un motiv evident,
• sunetele sunt mai intense, prelungite sau neobișnuite față de normalul ei,
• comportamentul vocal apare în contexte neașteptate (noaptea, imediat după masă, când e singură),
• mieunatul este însoțit de alte schimbări de comportament: agitație, izolare, lipsa poftei de mâncare sau mers repetat la litieră.

Diferența dintre comportamentul vocal normal și cel anormal

Pentru a înțelege dacă pisica ta miaună prea mult, este esențial să cunoști ce înseamnă un comportament vocal normal. Adevărul este că fiecare pisică are propria personalitate sonoră: unele sunt vorbărețe din fire, altele mai tăcute, iar acest lucru este perfect normal.

Dacă observi o modificare în modul în care miaună pisica ta, este important să investighezi cauza. Uneori este vorba doar de o nevoie neîmplinită, alteori poate fi primul indiciu al unei probleme de sănătate.

Rase de pisici mai vocale

Unele pisici sunt pur și simplu… mai vorbărețe din fire. Tendința de a vocaliza mai mult este influențată și de rasă, nu doar de personalitatea individuală. Dacă ai o pisică dintr-o rasă cunoscută pentru mieunat frecvent, este posibil ca acest comportament să fie perfect normal pentru ea.

Printre cele mai vocale rase se numără:

• Pisica Siameză – celebră pentru mieunatul ei puternic, profund și foarte expresiv. Siamezele adoră să „vorbească” și să poarte conversații cu stăpânii lor, uneori insistând până primesc atenția dorită.
• Pisica Bengal – energică, curioasă și activă, Bengalul comunică mult prin vocalizări, mai ales dacă se simte plictisit sau ignorat.
• Pisica Orientală (Oriental Shorthair) – apropiată de Siameză, este extrem de vocală și inteligentă, cu un mieunat distinct.
• Pisica Birmeză – afectuoasă și dependentă de companie, tinde să vocalizeze frecvent când vrea atenție sau interacțiune.
• Pisica Sfinx – chiar dacă nu are blană, are „glas” din plin. Este sociabilă și comunicativă, exprimându-și dorințele vocal.

Factori care pot influența vocalizarea: vârstă, mediu, rutină

Comportamentul vocal al unei pisici nu este influențat doar de rasă sau personalitate, ci și de factori externi și de etapa de viață în care se află. Uneori, schimbările în mediu sau rutină pot declanșa un mieunat mai frecvent, chiar și la o pisică care în mod normal este liniștită.

1. Vârsta

• Puii de pisică miaună frecvent pentru a atrage atenția mamei sau a oamenilor, ceea ce este perfect normal.
• Pisicile adulte tind să vocalizeze mai selectiv, în funcție de nevoi și de obișnuințe.
• Pisicile senioare pot deveni mai vocale odată cu înaintarea în vârstă, mai ales dacă dezvoltă probleme precum demența senilă felină, pierderea auzului sau confuzie spațială.

2. Mediul

• Mutările, renovările, sosirea unor persoane noi sau a altor animale pot fi surse de stres care determină pisica să miaune mai mult.
• Un mediu prea stimulativ (zgomote, vizitatori frecvenți) sau, dimpotrivă, prea monoton, poate afecta comportamentul vocal.

3. Rutina

• Pisicile sunt ființe ale obișnuinței. Schimbările în programul de masă, somn sau joacă pot duce la nemulțumire vocală.
• Unele pisici miaună insistent dacă ora mesei întârzie, dacă stăpânul întârzie  acasă sau dacă nu primesc atenția cu care erau obișnuite.

Cele mai frecvente cauze pentru care o pisică miaună mult

Mieunatul este o formă de comunicare, iar atunci când devine insistent, de cele mai multe ori pisica încearcă să ne transmită ceva. Nu toate cauzele sunt grave – unele țin de nevoi de bază sau de interacțiune socială.

Pisica miaună pentru atenție – semne și soluții

Pisicile pot părea independente, dar multe dintre ele caută interacțiune constantă cu oamenii lor. Dacă pisica ta miaună insistent când te vede, când te oprești din mângâiat sau când ești ocupat, este posibil să ceară atenție.

Mieunatul din foame – cum recunoști cererea de mâncare

Una dintre cele mai comune cauze ale mieunatului este simpla cerere de hrană. Pisicile învață rapid că mieunatul le aduce mâncare, mai ales dacă suntem consecvenți în a le răspunde imediat. De multe ori, nici nu e vorba de foame reală, ci de rutină sau poftă.

Dacă pisica continuă să ceară mâncare des, în ciuda porțiilor suficiente, consultă medicul veterinar. Mieunatul excesiv legat de hrană poate indica afecțiuni precum hipertiroidismul sau diabetul.

Pisica miaună pentru a ieși afară – comportament instinctual

Multe pisici, mai ales cele care au avut acces afară sau care trăiesc în zone semi-deschise, vor cere vocal să iasă din casă. Acest comportament este instinctual și poate fi foarte insistent, mai ales în perioadele de reproducere, în preajma ferestrelor sau ușilor.

Este esențial să nu încurajăm ieșitul liber necontrolat, pentru că poate expune pisica la pericole: accidente, boli infecțioase sau pierdere. Totuși, putem înțelege comportamentul și oferi alternative sigure pentru a-l gestiona.

Mieunatul nocturn – de ce miaună pisica noaptea

Mieunatul care te trezește din somn poate fi una dintre cele mai frustrante experiențe pentru un stăpân de pisică. Totuși, din perspectiva felinei, noaptea este adesea un moment ideal pentru explorare și „discuții”. Pisicile sunt animale crepusculare, adică au cele mai active perioade la răsărit și apus, inclusiv în toiul nopții.

Dacă mieunatul nocturn apare brusc la o pisică de obicei tăcută, mai ales la vârste înaintate, este recomandat un consult veterinar – poate fi un semn al unei probleme de sănătate sau al unui declin cognitiv.

Pisica miaună după sterilizare: comportament temporar sau nu?

Sterilizarea este o intervenție frecventă, benefică atât pentru sănătatea pisicii, cât și pentru prevenirea comportamentelor legate de reproducere. Totuși, unii stăpâni observă că pisica miaună mai mult imediat după operație sau, în unele cazuri, chiar la câteva săptămâni după.

Cauze posibile ale mieunatului post-sterilizare:

• Disconfort temporar după intervenție: unele pisici miaună din cauza durerii sau a confuziei provocate de anestezie,
• Modificări hormonale – în primele zile, hormonii încă circulă în organism și pot genera comportamente asemănătoare cu cele din perioada de călduri,
• Stres legat de mediu, lipsa mișcării sau purtarea gulerului de protecție,
• Nevoie de atenție – unele pisici devin mai dependente de stăpâni după intervenție.

Ce este normal și temporar:

• Mieunat ușor în primele 24–72 de ore,
• Ușoară neliniște sau agitație legată de recuperare.

Ce nu este normal și necesită atenție:

• Vocalizări intense, persistente, asociate cu semne de durere (postură ciudată, refuz de a mânca, apatie),
• Mieunat continuu la câteva săptămâni după sterilizare. În acest caz, pot fi necesare analize suplimentare pentru a exclude alte probleme de sănătate.

De regulă, mieunatul asociat cu sterilizarea este temporar. Cu o recuperare blândă, liniște, afecțiune și respectarea recomandărilor post-operatorii, majoritatea pisicilor revin la comportamentul lor normal în câteva zile.

Probleme medicale care pot duce la mieunat excesiv

Nu toate cauzele mieunatului frecvent țin de comportament sau personalitate. Uneori, acest semnal vocal este primul indiciu că pisica suferă de o problemă de sănătate. Chiar dacă pisicile au tendința de a ascunde durerea, schimbările în frecvența sau tonalitatea mieunatului pot fi un semn de alarmă.

Un control veterinar rapid poate face diferența între o problemă minoră și una gravă.

Pisica miaună de durere – semnale de alarmă

Pisicile nu plâng în sensul uman al cuvântului, dar pot exprima durerea prin sunete diferite de mieunatul obișnuit. Aceste vocalizări tind să fie mai intense, mai guturale sau mai ascuțite și sunt adesea însoțite de schimbări vizibile în comportament.

Semne că mieunatul este cauzat de durere:

• apare atunci când pisica se mișcă, sare sau este atinsă într-o anumită zonă,
• este combinat cu posturi neobișnuite (spatele arcuit, coada strânsă sub corp),
• pisica evită să mănânce, să se joace sau să folosească litiera,
• se ascunde mai mult decât de obicei.

Cele mai frecvente cauze sunt traumatismele (căderi, lovituri), problemele dentare, inflamațiile, infecțiile sau artrita.

Hipertiroidism, hipertensiune, demență senilă felină

Unele afecțiuni interne pot provoca mieunat excesiv, chiar dacă pisica nu pare, la prima vedere, să aibă dureri evidente. Schimbările hormonale, dezechilibrele metabolice sau demența felină pot modifica comportamentul vocal și rutina zilnică a pisicii.

Infecții urinare, boli renale și alte afecțiuni ascunse

Problemele aparatului urinar sunt printre cele mai dureroase și stresante pentru pisici, iar mieunatul excesiv poate fi unul dintre primele semne. Aceste afecțiuni nu doar provoacă disconfort, ci pot deveni rapid urgențe medicale.

Mieunatul pisicii în funcție de context

Uneori, cheia pentru a înțelege de ce miaună pisica nu stă în cantitatea sau intensitatea sunetelor, ci în momentul și locul în care acestea apar. Analizând situațiile în care mieunatul este mai frecvent, putem identifica mai ușor sursa problemei și găsi soluții adaptate.

Pisica miaună când e singură acasă – anxietatea de separare

Pisica miaună în fața ușii – dorința de control al teritoriului

Pentru o pisică, ușa este mai mult decât o simplă barieră fizică: este granița teritoriului ei. Atunci când miaună insistent în fața ușii, poate fi vorba despre dorința de a explora, de a patrula sau de a verifica „ce se întâmplă dincolo”.

La pisicile de exterior, acest comportament este adesea legat de instinctul de vânătoaresau de căutarea unui partener (în cazul celor nesterilizate). La cele de interior, poate indica plictiseală sau nevoia de stimulare mentală.

Pisica miaună la litieră – disconfort sau frustrare

Dacă pisica ta miaună insistent în timp ce folosește sau se apropie de litieră, acest comportament nu trebuie ignorat. În multe cazuri, este un semnal de disconfort fizic sau o formă de protest față de condițiile toaletei.

Posibile cauze medicale:

• Infecții urinare – urinarea este dureroasă, iar pisica poate miauna înainte, în timpul sau după folosirea litierei,
• Boli renale – determină urinări frecvente și disconfort,
• Constipație sau probleme digestive – mieunatul poate apărea în timpul efortului,
• Blocaj urinar (obstrucție uretrală) – mai frecvent la motani. Este o urgență majoră, deoarece împiedică eliminarea urinei. Poate provoca durere severă, letargie, vărsături și poate pune viața în pericol în doar câteva ore.

Posibile cauze comportamentale:

• litiera murdară sau nisipul schimbat prea rar,
• tipul sau textura nisipului nu este pe placul pisicii,
• litiera este plasată într-un loc zgomotos sau aglomerat.

Ce poți face:

1. Mergi imediat la medicul veterinar dacă suspectezi blocaj urinar deoarece întârzierea poate fi fatală!
2. Pentru alte cauze, asigură curățarea zilnică a litierei și schimbarea regulată a nisipului.
3. Testează diferite tipuri de nisip și locații pentru litieră, adaptate preferințelor pisicii.

Mieunatul este modul prin care pisica îți „vorbește”, iar schimbările în frecvența sau tonalitatea lui merită întotdeauna observate. Fie că este vorba de o nevoie simplă, fie de o problemă medicală serioasă, reacția promptă și consultul veterinar pot face diferența între o situație minoră și una gravă. Ascultă-ți pisica, ea îți spune mai multe decât crezi!