Pietrele urinare la câini sau cum se manifestă urolitiaza: simptome, cauze, tratament și prevenție explicate de medic veterinar

Pietrele urinare la câini (urolitiaza) reprezintă o problemă frecventă și deseori dureroasă, care poate afecta animalele de orice vârstă sau rasă. Aceste formațiuni minerale apar în vezica urinară, rinichi sau uretră și pot duce la disconfort sever, dificultăți la urinare și, în cazurile grave, la blocaje care pun viața în pericol.

Mulți stăpâni observă doar că patrupedul urinează mai greu sau mai des, fără să bănuiască faptul că în spatele acestor semne se poate ascunde o afecțiune serioasă. Din fericire, diagnosticarea și tratamentul corect, efectuate la timp de medicul veterinar, pot duce la o recuperare completă și la prevenirea recidivelor.

Ce este urolitiaza sau cum apar pietrele urinare la câini și căței

Urolitiaza este o afecțiune caracterizată prin formarea de pietre (calculi urinari) în sistemul urinar al câinelui, cel mai frecvent în vezica urinară, dar uneori și în uretră, uretere sau rinichi. Aceste pietre se formează atunci când în urină se acumulează substanțe minerale (precum magneziu, calciu, amoniu, fosfați sau urat) care se cristalizează și se unesc între ele, formând mici pietricele sau formațiuni solide de diferite dimensiuni și compoziții.

Procesul este lent și adesea trece neobservat până când pietrele devin suficient de mari pentru a irita mucoasa vezicii sau pentru a bloca fluxul urinar. În funcție de tipul de calcul (struvit, oxalat de calciu, urat, cistină, etc.), cauzele și tratamentele pot varia considerabil.

Unele pietre se pot dizolva cu ajutorul unei diete speciale, în timp ce altele necesită intervenție chirurgicală sau tratament endoscopic pentru a fi îndepărtate.

Cauze frecvente

Formarea pietrelor urinare la câini are multiple cauze, iar de cele mai multe ori este rezultatul unei combinații între factori alimentari, metabolici, genetici și de mediu. Printre cei mai importanți se numără:

• Dieta necorespunzătoare: hrana bogată în minerale (fosfor, magneziu, calciu) sau cu pH urinar nepotrivit favorizează cristalizarea.
• Aportul scăzut de apă: deshidratarea duce la o urină concentrată, ceea ce facilitează formarea de cristale.
• Infecțiile urinare recurente: bacteriile pot modifica pH-ul urinei și pot declanșa apariția pietrelor, în special a celor de tip struvit.
• Predispoziția genetică: unele rase sunt mai sensibile, precum Dalmațienii, Buldogii englezi, Yorkshire Terrierii sau Schnauzerii miniatură.
• Tulburări metabolice sau endocrine: cum ar fi hiperparatiroidismul sau problemele hepatice.
• Retenția urinară: câinii care urinează rar sau sunt privați de plimbări suficiente au risc crescut de urolitiază.

Simptomele provocate de pietrele urinare sau cum îți dai seama că animalul de companie are o problemă

Semnele clinice ale urolitiazei pot varia în funcție de localizarea, dimensiunea și numărul pietrelor, dar și de gradul de disconfort pe care acestea îl provoacă. În multe cazuri, simptomele apar treptat, fiind ușor de confundat cu o infecție urinară simplă. De aceea, este important să acorzi atenție oricăror modificări în comportamentul sau obiceiurile de urinare ale câinelui.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• Urinare frecventă, în cantități mici, uneori cu efort sau durere;
• Prezența sângelui în urină (urina poate deveni rozalie sau roșiatică);
• Durere sau disconfort la urinare – câinele poate schelălăi sau adopta o poziție neobișnuită când urinează;
• Lins excesiv al zonei genitale, din cauza iritației și inflamației;
• Accidente în casă, chiar dacă animalul era anterior educat să își facă nevoile afară;
• Dificultate sau imposibilitate de a urina – un semn de urgență medicală care necesită prezentarea imediată la medicul veterinar;
• Letargie, pierderea poftei de mâncare și vărsături, mai ales dacă blocajul urinar duce la acumularea de toxine în organism.

Este important de știut că unii câini nu prezintă simptome evidente până în momentul în care pietrele provoacă un blocaj parțial sau total. De aceea, controalele medicale periodice și analiza de urină pot ajuta la depistarea timpurie a problemei.

Diagnosticul de urolitiază la câine – cum este stabilit de medicul veterinar

Stabilirea diagnosticului de urolitiază necesită o evaluare completă realizată de medicul veterinar, pentru a identifica nu doar prezența pietrelor, ci și tipul lor, localizarea și eventualele complicații. În multe cazuri, semnele clinice pot semăna cu cele ale unei infecții urinare, motiv pentru care este esențială o abordare bazată pe investigații paraclinice precise.

Etapele diagnosticului includ de obicei:

1. Examinarea clinică: medicul evaluează starea generală a câinelui, palpează zona abdominală și observă eventualele semne de durere, disconfort sau distensie a vezicii urinare.
2. Analiza urinei (sumar urinar și sediment): permite identificarea cristalelor, a sângelui, a bacteriilor și determinarea pH-ului urinar. Tipul cristalelor oferă indicii despre compoziția pietrelor.
3. Cultura bacteriană: dacă se suspectează o infecție urinară asociată, aceasta ajută la alegerea unui antibiotic adecvat.
4. Analize de sânge: pentru evaluarea funcției renale și a eventualelor dezechilibre metabolice sau electrolitice.
5. Radiografie abdominală: multe tipuri de pietre (precum cele de oxalat de calciu sau struvit) sunt radioopace și pot fi vizualizate ușor.
6. Ecografie abdominală: utilă pentru detectarea pietrelor care nu se văd la radiografie și pentru evaluarea vezicii urinare, a rinichilor și a ureterelor.

În anumite cazuri, pot fi recomandate investigații suplimentare, precum urocistografia cu contrast sau analiza chimică a pietrelor eliminate, pentru confirmarea compoziției exacte.

Opțiuni de tratament pentru pietre urinare la câini și căței

Tratamentul urolitiazei la câini depinde de dimensiunea, localizarea și compoziția pietrelor, dar și de starea generală a animalului. Scopul este dublu: îndepărtarea calculilor existenți și prevenirea formării unora noi.

În funcție de fiecare caz, medicul veterinar poate recomanda una sau mai multe dintre următoarele opțiuni:

1. Diete alimentare (dizolvarea pietrelor)

Pentru anumite tipuri de pietre, în special pietrele de tip struvit, se pot folosi diete veterinare speciale care modifică pH-ul urinei și reduc concentrația substanțelor implicate în formarea calculilor.

• Aceste diete ajută la dizolvarea treptată a pietrelor și la prevenirea recidivelor.
• Pe durata tratamentului, este important ca animalul să nu primească alte tipuri de hrană sau gustări, deoarece pot compromite eficiența dietei.
• Monitorizarea prin analize de urină și ecografie este esențială pentru a evalua progresul.

b. Tratament medicamentos

Medicul poate recomanda:

• Antibiotice, în cazul în care pietrele sunt asociate cu infecții urinare bacteriene;
• Antispastice sau antiinflamatoare, pentru ameliorarea durerii și disconfortului;
• Suplimente sau aditivi urinari, care pot ajuta la reglarea pH-ului și la protejarea tractului urinar.

c. Îndepărtarea chirurgicală a pietrelor

Dacă pietrele sunt mari, numeroase sau provoacă obstrucție urinară, este necesară intervenția chirurgicală.

• După operație, câinele are nevoie de îngrijire postoperatorie și dietă de prevenție, pentru a evita reapariția calculilor.
• Operația permite eliminarea completă a pietrelor și trimiterea acestora la analiză de laborator, pentru a determina compoziția lor chimică.

d. Metode minim invazive

În unele cazuri, mai ales în clinici dotate corespunzător, se pot folosi tehnici moderne precum urohidropropulsia, litotripsia (fragmentarea pietrelor cu ultrasunete sau laser) sau extracția endoscopică, metode care reduc durerea și timpul de recuperare.

Indiferent de tratamentul ales, cheia succesului este monitorizarea atentă: controale regulate, analize de urină și, uneori, radiografii sau ecografii periodice. Urolitiaza este o afecțiune cu risc de recidivă, iar supravegherea medicală ajută la menținerea sănătății urinare pe termen lung.

Prevenirea pietrelor urinare la câini – sfaturi utile pentru stăpâni

Prevenția joacă un rol esențial în menținerea sănătății tractului urinar al câinelui, mai ales în cazul animalelor care au avut deja episoade de urolitiază. Prin câteva măsuri simple, poți reduce considerabil riscul de formare a pietrelor urinare și poți asigura confortul pe termen lung al companionului tău.

Iată ce poți face:

• Asigură un aport adecvat de apă – câinele trebuie să aibă mereu la dispoziție apă proaspătă și curată. Hidratarea diluează urina și reduce concentrația mineralelor care pot forma cristale.
• Alege o hrană echilibrată – discută cu medicul veterinar despre tipul de hrană potrivit nevoilor câinelui tău. În unele cazuri, este recomandată o dietă terapeutică special formulată pentru menținerea unui pH urinar optim.
• Evită hrana de proastă calitate sau gustările în exces, care pot dezechilibra aportul de minerale și favoriza formarea pietrelor.
• Plimbări regulate și urinare frecventă – retenția urinei pentru perioade lungi crește riscul de cristalizare. Câinii trebuie scoși afară de mai multe ori pe zi, în special după mese.
• Monitorizare medicală periodică – analizele de urină, ecografiile de control și radiografiile (dacă este necesar) pot detecta din timp eventualele modificări urinare.
• Menține o greutate corporală normală – obezitatea este un factor favorizant pentru tulburări metabolice care pot contribui la formarea calculilor.

Când trebuie să te duci la medicul veterinar

Programează o consultație cât mai curând dacă observi oricare dintre următoarele semne:

• câinele urinează greu, des sau în cantități mici;
• urina are culoare închisă sau conține sânge;
• animalul se linge insistent în zona genitală;
• apar vărsături, letargie sau lipsa poftei de mâncare;
• câinele nu mai poate urina deloc: acesta este un semn de urgență medicală și necesită intervenție imediată.

Pietrele urinare la câini sunt o afecțiune frecventă, dar care, diagnosticată și tratată la timp, are un prognostic foarte bun. Chiar dacă simptomele pot părea la început minore, ele nu trebuie ignorate. Orice modificare în modul în care câinele urinează poate ascunde o problemă serioasă.

Prin vizite regulate la medicul veterinar, o alimentație corectă, hidratare suficientă și atenție la comportamentul zilnic al animalului, poți preveni formarea pietrelor urinare și îi poți asigura companionului tău o viață confortabilă și sănătoasă.

Dacă observi semne de disconfort sau modificări urinare, nu amâna consultația veterinară. Intervenția rapidă face diferența între o problemă minoră și o urgență medicală.