Alegerea unui pisoi, fie femela sau mascul, dintre cele cateva gheme cu cozi zbarlite si blanite pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificila. Toti sunt jucausi, toti sunt haiosi, toti se misca stangaci si… torc.
Si totusi, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru ca cel pe care il alegem va fi pisicuta sau motanelul din viata noastra pentru multi ani.
Sanatatea
Astfel, cel mai important pas in alegerea pisoiului este stabilirea starii de sanatate – pisoiul pe care il adoptam trebuie sa fie perfect sanatos si sa provina dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiaza de o nutritie corecta si suficienta in primele luni de viata, prin urmare, cresterea lor va fi influentata de acest fapt.
In continuare, vom examina in amanunt pisoiul:
Aspect general:
- pisoiul trebuie sa fie rotofei, bine hranit; blana trebuie sa fie lucioasa si curata; atentie insa la pisoii cu burtica mult prea rotunda – ar putea avea paraziti interni (majoritatea puilor sunt parazitati) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales daca incheieturile membrelor sunt proeminente.
- pofta de mancare si de joaca: pisoiul trebuie sa fie jucaus si curios – un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, daca se poate, vom asista la masa pisoiului (fie ca este intarcat sau nu, pisoiul trebuie sa aiba pofta de mancare!)
blana si pielea: blana trebuie sa fie lucioasa, pufoasa la atingere si curata. Pielea trebuie sa fie fina, fara depozite, descuamari, zone inrosite sau umflaturi. Daca pisoiul are paraziti externi (purici), acestia sunt foarte usor vizibili pe burtica.
urechile: trebuie sa fie curate in interior, pielea de culoare roz, sanatoasa, fara depozite urat mirositoare, de culoare inchisa sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie sa protesteze cand i se ating urechile si nu trebuie sa se scarpine in zona urechilor. Un pisoi care are o durere in zona urechii va sta cu capul usor aplecat pe partea dureroasa.
ochii: trebuie sa fie limpezi, fara „albeata” si fara secretii abundente si/sau purulente.
membrele: fara ingrosari ale incheieturilor; puiul trebuie observat in mers – mersul, chiar stangaci, trebuie sa fie fara schiopaturi.
Pentru pisoii de rasa (birmaneza, balineza, siameza) trebuie cautate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproductie. In acest caz, este bine ca alegerea pisoului sa fie asistata de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de „binevoitori” ca fiind „semn de rasa” (???) este indoirea unui numar de vertebre la varful cozii. Acesta este un defect genetic si nu are legatura cu apartenenta pisoiului la o rasa sau alta, dar este, intr-adevar, mai frecvent la cele trei rase mentionate mai sus.
Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului – dar, cu exceptia puilor care manifesta o agresivitate vizibila (isi lasa urechile pe spate, scuipa si „ataca” mana care se intinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisica extraordinara sau un motan ideal. Ceea ce conteaza foarte mult este modul in care va creste pisoiul.
Se spune ca felul de a fi al pisicii adulte reflecta experientele (placute sau nu) din timpul „copilariei” – o pisica batuta va deveni fricoasa si circumspecta; o pisica rasfatata „in exces” va deveni o obraznica hoata… si exemplele ar putea continua. Astfel incat, alegerea ar trebui sa fie dictata de primul impuls, tinand cont de faptul ca pisoiul ales trebuie sa fie jucaus, curios si atent.
